ACATISTUL SFINŢILOR APOSTOLI PETRU SI PAVEL

29 iunie

După obişnuitul început, se zic:CONDACELE şi ICOASELE:
Condacul 1
Pe cei ce împreună cu oamenii s-au arătat mai înainte îngereşte cugetând, şi acum cu îngerii fiind, cu cântări îngereşti şi lui Dumnezeu cuvioase, să lăudăm pe întâi stătătorii Apostolilor, ca pe cei ce sunt izbăvitorii sufletelor noastre, strigând: Bucuraţi-vă Petru şi Pavele, Apostolilor!

Icosul 1
Fără de început fiind cu vremea, început de vreme a luat făcătorul vremurilor Dumnezeu-Cuvântul şi, trimis fiind la noi de la Tatăl, apostol preales te-a arătat pe tine, Petre. Pentru aceea cântăm ţie:
Bucură-te, al cetei ucenicilor începătorule;
Bucură-te, al tainelor lui Hristos tăinuitorule;
Bucură-te, decât toţi cuvântatorii de Dumnezeu mai înaltule;
Bucură-te, decât iconomii duhului mai întâiule;
Bucură-te, că pe Hristos ţie Tatăl L-a descoperit;
Bucură-te, că pe acesta Adevărat Dumnezeu l-ai propovăduit;
Bucură-te, piatră a Bisericii prea nesfărâmată;
Bucură-te, temelie a mărturisirii prea întemeiată;
Bucură-te, începătura cea în chipul stihiilor a credinţei;
Bucură-te, luminătorul cereştii cunoştinţe;
Bucură-te, prin care Hristos s-a slăvit;
Bucură-te, prin care satana a fost ruşinat;
Bucură-te, Petre, Apostole!
Condacul al 2-lea
Vederea ta cea înţelegătoare curăţind-o, ai intrat în sânurile părinteşti, o, minune, şi printr-însele ai văzut, fără ochi, Petre, pe Hristos Dumnezeu împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul; şi propovăduindu-L pe dânsul ai strigat: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Luminat fiind de fulgerări neapropiate înţelegerii, când ţi s-a arătat din cer Lumina, care biruia lumina soarelui, ai fost tras, Pavele, spre credinţa îndumnezeită, şi vas alegerii te-ai făcut. Pentru aceea auzi:
Bucură-te, privitorule al luminii celei nemărginite;
Bucură-te, tăinuitorule al tainelor lui Hristos;
Bucură-te, ritorul cel bine grăitor al Bisericii;
Bucură-te, preaînţelepte propovăduitor al lumii;
Bucură-te, că întru tine vieţuieşte Hristos, Care pentru lume S-a răstignit;
Bucură-te, că până la al treilea cer te-ai suit;
Bucură-te, că la înălţimea Raiului ai fost răpit;
Bucură-te, mare învăţător al neamurilor;
Bucură-te, al credincioşilor prin duhul născător;
Bucură-te, cel prin care lumea s-a luminat;
Bucură-te, cel prin care întunericul s-a alungat;
Bucură-te, Pavele, Apostole!
Condacul al 3-lea
Trecând toată firea celor ce sunt, o, Pavele, te-ai lipit de Hristos cel iubit al tău, şi te-ai arătat împreună cu dânsul un duh, numai lui Hristos vieţuind, pe Hristos îndrăgind, pe Hristos socotindu-L răsuflare, lumină şi dragoste, cântându-I: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Intrând în norul cel mai presus de lumină al privirii, ţi-ai muiat buzele tale, Petre; şi umplându-te întâi de dumnezeire, ne-ai împărtăşit pe noi de dumnezeiescul dar, cu graiurile tale cele de Dumnezeu scrise; pentru aceea glăsuim ţie acestea:
Bucură-te, îndumnezeitule, cu Dumnezeu unitule;
Bucură-te, născutule al lumii celei neînserate;
Bucură-te, pescarule, al pescarilor mai întâiule;
Bucură-te, cerule decât cerurile mai înaltule;
Bucură-te, că te-ai arătat al dumnezeieştii firi părtaş;
Bucură-te, că pe fii oamenilor i-ai unit cu Dumnezeu;
Bucură-te, sfatuitorule de trebuinta al bisericii;
Bucură-te, bătrân folositorule al turmei lui Hristos;
Bucură-te, îndulcire preadesfătată a minţilor;
Bucură-te, dumnezeiască desfătare a oamenilor;
Bucură-te, cel prin care credinţa s-a lăţit;
Bucură-te, cel prin care rătăcirea s-a zădărnicit;
Bucură-te, Petre, Apostole!
Condacul al 4-lea
Graiuri de viaţă veşnică a rostit Petru către piatra Vieţii zicând: L-a cine, afară de Tine, vom merge şi să fim vii? Arătând astfel dragostea cea către Stăpânul, a strigat către El: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Ai fost răpit la înălţimile cele veşnice şi ai trăit, Pavele, în afară de cele simţite şi gândite, nu cu gândul, ci întru Duhul care era unit cu trupul, sau era fără de trup, Dumnezeu ştie; pentru aceasta strigăm ţie:
Bucură-te, îndrăgirea lui Hristos cea neoprită;
Bucură-te, prietenul lui Dumnezeu cel curat;
Bucură-te, cel ce ai cunoscut taina răpirii;
Bucură-te, cămara tăcerii celei înţelegătoare;
Bucură-te, că pentru Hristos pe toate gunoaie le-ai socotit;
Bucură-te, că toate le-ai făcut ca pe cei mulţi să îi mântuieşti;
Bucură-te, al înţelepciunii lui Dumnezeu vas mult încăpător;
Bucură-te, Apostole al darului celui din lege arătător;
Bucură-te, al lui Hristos deasă îndeletnicire;
Bucură-te, al lui Iisus dulce gândire;
Bucură-te, miros de viaţă purtător pentru uni;
Bucură-te, miros omorâtor pentru alţii;
Bucură-te, Pavele, Apostole!
Condacul al 5-lea
Luminile cinstitelor tale trimiteri, în toate zilele îndumnezeiesc pe oameni, o, Pavele, prin care cei înţelegători cu adevărat ajung la îndumnezeire şi oglindesc slava lui Dumnezeu, strigând: Aliluia!
Icosul al 5-lea
N-ai câştigat la brâu aur sau argint de-al tău, pe pământ, o, Simon Petre ci având înfricoşător numele lui Iisus, ai împărtăşit zestre fericită şi prinr-Însul minunile lucrai celor ce strigă ţie acestea:
Bucură-te, străină hrană a sufletului;
Bucură-te, prea dulce băutură a trupului;
Bucură-te, dumnezeiască alifie a celor orbiţi;
Bucură-te, neauzită doctorie a celor ce bolesc;
Bucură-te, că pe Tavita, care murise, vie ai ridicăt-o;
Bucură-te, că pe Safira moartă dintr-o dată ai arătat-o;
Bucură-te, cel ce pe Anania, dintr-o dată mort l-ai făcut;
Bucură-te, cel ce numai cu un cuvânt pe slăbănog l-ai îndreptat;
Bucură-te, izvor care varsă sănătate;
Bucură-te, fântână odrăslitoare de vindecări;
Bucură-te, cel ce ai gonit cu umbra bolile;
Bucură-te, cel ce cu rugăciunea pe Simon ai omorât;
Bucură-te, Petre, Apostole!
Condacul al-6-lea
Tras ai fost, Petre, de frumuseţea dumnezeirii lui Hristos, care ai fulgerat în munte. Pentru aceea văzând-o împodobita ca pe o cămara de nunta cu strălucirile lumii celei nemarginite, înspăimântăt m-ai strigat: bine este a petrece aici cântând: Aliluia!
Icosul al-6-lea
Cuvintele cele ascunse ale dogmelor celor preaînalte ale iconomiei lui Hristos, o, Pavele, scotindu-le din cele neapuse, le tâlcuieşti mai presus de fire, ridicând pe cei credincioşi cu minune a striga ţie:
Bucură-te, minunea Apostolilor cea lăudată;
Bucură-te, frumuseţe cea încuviinţată a scripturii celei noi;
Bucură-te, adâncimea cuvintelor celor insuflate de Dumnezeu;
Bucură-te, noianul înţelegerilor celor înţelepţite de Dumnezeu;
Bucură-te, înaltule tâlcuitor al dumnezeieştii întrupări;
Bucură-te, carte închipuită de Dumnezeu, minţii la vedere înspăimântătoare;
Bucură-te, cămara dumnezeiască a cereştilor comori;
Bucură-te, materia cea trebuincioasă a celor învăţători;
Bucură-te, cel ce ai luat spre propovăduire neamurile;
Bucură-te, cel ce săvârşeşti minuni dese;
Bucură-te, cel ce numele lui Hristos ai purtat;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat mare meşter al cortului nou;
Bucură-te, Pavele, Apostole!
Condacul al-7-lea
Minune mare s-a văzut la sfârşitul vieţii tale celei dumnezeieşti, o, fericite Pavele: căci, tăiat fiind capul tău, de trei ori la înălţime de la pământ a săltat cu săltările ca şi cu nişte cântări, lăudând Treimea aşa: Aliluia!
Icosul al-7-lea
Popor nou ai făcut, prin Dumnezeiescul Duh, pe poporul cel vechi al iudeilor, cu baia naşterii de Dumnezeu înnoindu-l, pururea pomenite Petre, şi locaş darului arătându-l, strigând ţie:
Bucură-te, surpătorule al umbrei legii;
Bucură-te, stâlp întăritor al adevărului;
Bucură-te, cel ce pe Israel din slavă l-ai schimbat;
Bucură-te, cel ce întru duhul pe acesta cu Hristos l-ai legat;
Bucură-te, că în Tabor lumina Dumnezeirii ai văzut;
Bucură-te, că alt soare cu totul luminos te-ai făcut;
Bucură-te, cel ce ai fost ales să auzi glasul părintesc;
Bucură-te, cel ce legea duhului ai luat;
Bucură-te, cel ce ai fost numit fericit de Hristos;
Bucură-te, cel ce în cuvinte te-ai îmbogăţit de stăpânire;
Bucură-te, cel ce pe credincioşi în răbdare l-ai mântuit;
Bucură-te, Petre, Apostole!
Condacul al-8-lea
Străin pe munte, îndoită patimă ai pătimit, după simţire şi gândire, Petre; căci biruite fiind cele fireşti ale tale de asupreala luminii, singur Dumnezeu se vedea, prin suflet şi prin trup, Căruia şi căzând jos îndumnezeit ai strigat: Aliluia!
Icosul al-8-lea
Cer înţelegător te-ai arătat, tuturor povestind Pavele, slava lui Dumnezeu; şi vestirea ta a iesit în tot pământul, propovăduind pe Treimea cea nezidită, şi pe Hristos, Fiu al lui Dumnezeu, neamurilor celor ce strigă ţie aşa:
Bucură-te, cel ce cu adâncurile duhului te îmbogăţeşti;
Bucură-te, cel ce cu cunoştinţa cea nejefuită te făleşti;
Bucură-te, casa cea preacinstită a Treimii;
Bucură-te, Biserica celor două firi;
Bucură-te, necuprinsă lăţime a dragostei celei îndoite;
Bucură-te, lungime a dumnezeieştii rânduieli celei mai înalte de veci;
Bucură-te, neapropiată înălţime a teologiei;
Bucură-te, nevăzuta adâncime a iconomiei;
Bucură-te, văzătorule al sfaturilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, minte ascuţită a descoperirilor;
Bucură-te, focul atotvederii de Dumnezeu;
Bucură-te, fântână adâncă a înţelepciunii de Dumnezeu;
Bucură-te, Pavele, Apostole!
Condacul al-9-lea
Cu dor pipăind ascunsurile cele nemăsurate ale adâncului celui preaînalt, o, Pavele, ai aflat în acestea mărgăritare, tăcere înţelegătoare, spaimă şi uimire, odihnă şi bucurie, împreună a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al-9-lea
Pe ritorii cei zădarnici în cuvinte şi înţelepţi, ca pe nişte neînţelepţi I-a arătat Petru cel simplu, luând grai al înţelepţirii de Dumnezeu şi limbă de foc a Dumnezeiescului Duh, ridicând pe cei ce cred, ca să-I strige lui din inimă:
Bucură-te, gură cinstită a Mângâietorului;
Bucură-te, limba cu foc îngrădită;
Bucură-te, doborarea înţelepciunii celor înţelepţi;
Bucură-te, lepădarea priceperii celor pricepuţi;
Bucură-te, Petre, porumbiţa cea albă a bucuriei;
Bucură-te, de Dumnezeu închipuită tăbliţa tuturor fericiţilor;
Bucură-te, primitorule al cheilor Împărăţiei Cerurilor;
Bucură-te, vistierul tainelor lui Hristos;
Bucură-te, cugetarea cea veche a credincioşilor;
Bucură-te, podoaba darului cea preamărită;
Bucură-te, sărătură a focului ceresc;
Bucură-te, învăţătură a Luminii celei neasemănate;
Bucură-te, Petre, Apostole!
Condacul al 10-lea
Semn al dragostei Sale arătând Hristos paşterea oilor, ţi-a zis ţie: Dacă Mă iubeşti Petre, paşte cu osârdie oile Mele. Pe care le-ai şi păscut, bucurându-te pentru dumnezeiasca îndrăgire şi strigând: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Ce-mi este mie bogăţia şi slava şi desfătarea, cea care se strică, Biserica lui Hristos striga. A mea bogăţie şi slavă şi desfatare este Pavel, dulce grăind şi preaînalt ritoricind; pe care şi sărutându-l strig:
Bucură-te, trâmbiţa adevărului;
Bucură-te, chitara teologiei;
Bucură-te, privighetoarea cerului cea dulce grăitoare;
Bucură-te, rânduneaua lui Hristos, cea mult glăsuitoare;
Bucură-te, vioara care ai viersuit Evanghelia lui Luca;
Bucură-te, organ însuflat de suflările Mângaietorului;
Bucură-te, limba de foc suflătoare care faci să răsune cele dumnezeieşti;
Bucură-te, canon, alăută, şi muză a duhului;
Bucură-te, îndulcire cuviinţă a urechilor mele;
Bucură-te, odihnă a tâmplelor mele;
Bucură-te, cel prin care de idoli m-am slobozit;
Bucură-te, cel prin care lui Hristos m-am logodit;
Bucură-te, Pavele, Apostole!
Condacul al 11-lea
Covârşind doimea materiei cea care este cu nerânduială, ai cunoscut doimea firii lui Hristos, şi curăţindu-te la cele trei părţi ale sufletului, singur văzător, nematerialnic al Treimii te-ai văzut, fără materie unindu-te şi Acesteia din inimă cântând, Pavele: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Lumina cea întâi, care din Fecioară a strălucit, lumină a doua, pe tine, Petre, te-a arătat lumii, cu fulgerările cele prealuminoase ale cunoştinţei de Dumnezeu luminând pe toţi şi deşteptând cu laude mulţumitoare a cânta ţie:
Bucură-te, lumina celor întunecaţi;
Bucură-te, calea celor rătăciţi;
Bucură-te, al minunilor lui Hristos mai întâiule propovăduitor;
Bucură-te, al patimilor lui preaalesule mărturisitor;
Bucură-te, că tu singur lamureşti a iadului pogorâre;
Bucură-te, că tu întâi ai vestit popoarelor învierea;
Bucură-te, cel ce ai cuvântat revărsarea Mângâietorului la popoare;
Bucură-te, cel ce ai învăţat Evanghelia pe Marcu;
Bucură-te, cel întâi luminător al neamurilor;
Bucură-te, calul lui Hristos cel preaales alergător;
Bucură-te, disc luminos al soarelui;
Bucură-te, urmare a neurmăritului Dumnezeu;
Bucură-te, Petre, Apostole!
Condacul al 12-lea
Te bucuri negrăit întru cele înalte, o, Petre, cu Hristos iubitul învăţător ca un Dumnezeu, fără mijlocire cu Dumnezeu cel din fire, care cu punerea acum stai, şi de slava cea dumnezeieşti începătoare te umpli strigând neîncetet: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cânţi lui Dumnezeu-Treimii, cu preadulce vieţuire, cântarea cea întreit Sfântă, Pavele, şi cu duhul, cu cuvântul şi cu mintea, unite fiind, vezi pe minte, pe cuvânt şi pe duh prin închipuire pe cel întâi chip, Dumnezeu spre Dumnezeu; pentru aceea auzi:
Bucură-te, icoană a frumuseţii celei întâi închipuite;
Bucură-te, stăpânirea dogmelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, descoperirea din nou a lumii celei gândite;
Bucură-te, arătare a celor gândite;
Bucură-te, gura cea grăitoare de Hristos, răsuflarea lui Gură de Aur;
Bucură-te, preaîndumnezeită zare a minţii lui Dionisie;
Bucură-te, privitorule al vederilor celor nevăzute;
Bucură-te, auzitorule al graiurilor celor neauzite;
Bucură-te, cel plin de roadele Duhului;
Bucură-te, cel îndestulat de darurile Lui;
Bucură-te, cel prin care Treimea a fost propovăduită;
Bucură-te, cel prin care Unimea a fost preaslavită;
Bucură-te, Pavele, Apostole!
Condacul al 13-lea
O, preadulce Petre şi preaiubite Pavele, Părinţii cucerniciei noastre, primiţi această scurtă cântare, ca pe o gângurire de prunci mici, şi slavei celei veşnice învredniciţi pe cei ce viersuiesc: Aliluia!  (acest condac se zice de trei ori)
Apoi iarăşi se zice  Icosul întâi
Fără de început fiind cu vremea, început de vreme a luat făcătorul vremurilor Dumnezeu-Cuvântul şi, trimis fiind la noi de la Tatăl, apostol preales te-a arătat pe tine, Petre. Pentru aceea cântăm ţie:
Bucură-te, al cetei ucenicilor începătorule;
Bucură-te, al tainelor lui Hristos tăinuitorule;
Bucură-te, decât toţi cuvântatorii de Dumnezeu mai înaltule;
Bucură-te, decât iconomii duhului mai întâiule;
Bucură-te, că pe Hristos ţie Tatăl L-a descoperit;
Bucură-te, că pe acesta Adevărat Dumnezeu l-ai propovăduit;
Bucură-te, piatră a Bisericii prea nesfărâmată;
Bucură-te, temelie a mărturisirii prea întemeiată;
Bucură-te, începătura cea în chipul stihiilor a credinţei;
Bucură-te, luminătorul cereştii cunoştinţe;
Bucură-te, prin care Hristos s-a slăvit;
Bucură-te, prin care satana a fost ruşinat;
Bucură-te, Petre, Apostole!
Şi  Condacul întâi
Pe cei ce împreună cu oamenii s-au arătat mai înainte îngereşte cugetând, şi acum cu îngerii fiind, cu cântări îngereşti şi lui Dumnezeu cuvioase, să lăudăm pe întâi stătătorii Apostolilor, ca pe cei ce sunt izbăvitorii sufletelor noastre, strigând: Bucuraţi-vă Petru şi Pavele, Apostolilor!
După aceasta se zice această:

Troparul:   Cei ce sunteţi între apostoli, mai întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători, Stăpânului tuturor rugaţivă, pace lumiii să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă.

Acatistul Sfintei Treimi

Sfanta si de-Viata-Facatoare Treime !

Condacul 1
Imparate al veacurilor si Doamne cel mai inainte de veci, Facatorule a toata faptura cea vazuta si cea nevazuta, Dumnezeule cel slavit in Sfanta Treime, Caruia se inchina tot genunchiul; al cel ceresti, al celor pamantesti si al celor de dedesubt. Pentru aceasta si noi, ca cei ce suntem luminati cu Sfanta Taina a Botezului intru numele Tau cel intreit sfant desi nevrednici fiind, indraznim a-Ti aduce aceasta cantare de lauda; iar Tu ca Facatorul, Purtatorul de grija si Judecatorul nostru, ia aminte spre glasul rugaciunii robilor Tai, si nu departa mila Ta de la noi, pentru ca din adancul sufletului pururea sa strigam Tie: Sfant, Sfant, Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi, zidirea Ta cea cazuta, pentru numele Tau cel Sfant.
Icosul 1
Arhanghelii si ingerii, incepatoriile si puterile, scaunele si domniile, stand inaintea scaunului slavei Tale, nu pot a slavi marimea desavarsirilor Tale. Heruvimii cei cu ochi multi si serafimii cei cu cate sase aripi, acoperindu-si fetele, cu frica si cu dragoste graiesc unii catre altii: Sfant, Sfant, Sfant Domnul Savaot. Iar noi ca unii ce suntem pamant si tarana mai lesne ar fi sa iubim tacerea; insa pentru ca sa nu ne aratam nerecunoscatori si nemultumitori, pentru atatea indurari revarsate asupra noastra, urmand doxologiei celor de sus, cu credinta si cu dragoste zicem unele ca acestea:
Sfant, Sfant, Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce esti inaltimea desavarsirilor celor nespuse si adancul tainelor celor neurmate;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pretutindenea esti si toate le implinesti, Cel ce Unul esti, acelasi ieri, astazi si in veac;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pe toate le faci numai cu voia, aducand in fiinta pe cel ce nu sunt, ca si cum ar fi; Cel ce cobori pana la iad si iarasi ridici;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pui la incercare inimile si rarunchii oamenilor; Ce ce numeri stelele si tuturor nume le dai;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, ale Carui toate caile sunt adevarate si toate judecatile drepte si totodata si dorite;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce rasplatesti pacatele parintilor asupra fiilor, miluiesti si ajuti din neam in neam;
Sfant, Sfant, Sfant, esti Doamne Dumnezeu nostru, miluieste-ne pe noi, zidirea Ta cea cazuta pentru numele Tau cel Sfant!
Condacul al 2-lea
Vazandu-Te pe Tine Isaia pe scaun inalt si preainaltat a zis: O! ticalosul de mine, ca om fiind si buze necurate avand, am vazut pe Domnul Savaot cu ochii mei; iar cand carbunele cel de foc purtat de inger s-a atins de buzele lui, cu curatie Te lauda pe Tine, Tatal si Fiul si Sfantul Duh, pe Unul Dumnezeu. Deci, o, Preasfanta Treime arde cu focul Dumnezeirii Tale spinii faradelegilor noastre celor multe, ca sa cantam Tie cu inima curata: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Intelegerea cea neinteleasa cautand sa o inteleaga marele intre prooroci Moise, a zis: arata-mi mie fata Ta! Insuti cunoscut sa Te vad pe Tine. Iar Tu ai zis catre dansul: spatele Meu vei vedea, dar fata Mea nu se va arata tie ca nu va vedea omul fata Mea si sa ramana viu. Dar noua, desi nevrednici fiind, ai binevoit a Te arata pe Tine in fata Unuia-Nascut Fiului Tau; pentru aceasta cu multumire graim:
Sfant, Sfant, Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce esti dragostea cea cu vapaie arzatoare a serafimilor si intelepciunea cea pururea luminatoare a heruvimilor;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce esti Imparatul cel mai presus de scaunele ceresti, si Domnul cel adevarat al domniilor celor mai presus de lume;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce esti taria cea nebiruita a puterilor ceresti, si atotputernice Stapanitorule al stapaniilor celor inalte;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce esti bunavestire cea plina de bucurie a arhanghelilor si propovaduirea cea fara tacere a ingerilor;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce esti inceputul a toata inceperea incepatoriilor celor intelegatoare si a tuturor puterilor ceresti, Atottiitorule poruncitor;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai nemurire si petreci in Lumina cea neapropiata; iar cu alesii Tai, ca si cu niste prieteni, fata catre fata vorbesti;
Sfant, Sfant, Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi, zidirea Ta cea cazuta, pentru numele Tau cel Sfant!
Condacul al 3-lea
Cu puterea Ta cea nespusa, toate le tii; cu cuvantul intelepciunii Tale celei neurmate, toate le chivernisesti; si cu Duhul gurii Tale, toate le inviezi si le faci a se bucura. O, Cel in trei sori a toate Facatorule, Tu ai masurat cerul cu dreapta si pamantul cu palma, Care porti si hranesti toata faptura, toate pe nume le chemi; si nu este nimeni care sa se poata ascunde de puternicia dreptei si a vederii Tale. Pentru aceasta impreuna cu toate puterile cele de sus si de jos, cu umilinta cazand, cantam Tie: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Avand toata zidirea slujitoare poruncii Tale, pretutindenea arati urmele proniei si ale desavarsirilor Tale celor neurmate; pentru aceasta cele nevazute ale Tale, si puterea cea pururea fiitoare si Dumnezeirea, de pe fapturi cugetandu-le le vedem; pentru care cu mirare si cu bucurie graim unele ca acestea:
Sfant, Sfant, Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, puternice Facatorule al celor vazute si nevazute, si Chivernisitorule cel cu dragoste imbelsugata al celor de acum si celor viitoare;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce din patru stihii ai alcatuit faptura si cu patru timpuri ai incununat cununa anului;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai poruncit soarelui sa lumineze ziua, si luna cu stelele sa lumineze noaptea;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce scoti vanturile din vistierii; Cel ce imbraci cerul cu nori si trimiti ploaie si roua spre racorirea caldurii;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce incingi dealurile cu bucurie si vaile cu veselie; Cel ce impodobesti crinii tarinii si incununezi campiile cu roade;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce trimiti hrana puilor de corbi si adapi toate fiarele campului si trimiti indurarile Tale peste toate lucrurile Tale;
Sfant, Sfant, Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi, zidirea Ta cea cazuta, pentru numele Tau cel Sfant!
Condacul al 4-lea:
Vifor avand inauntru eresul cel pierzator de suflete, al doilea Iuda, Arie nebunul, s-a lepadat de Tine, Fiul lui Dumnezeu, a fi unul din Sfanta Treime; iar noi, desi pe un Ipostas al Tatalui, altul al Fiului si altul al Sfantului Duh numim, insa o Dumnezeire in Tatal si in Sfantul Duh, deopotriva puterea, de o fiinta slava, cu inima si cu buzele marturisim si cu Lumina cea intreit luminatoare in baia Sfantului Botez luminati fiind, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, unui Dumnezeu ne inchinam, cantand: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Auzind pastorii si invatatorii Sfintei Biserici pe Arie, ca o fiara cumplita intrand in turma cea cuvantatoare a lui Hristos, si rapind oile de la adevarata marturisire a dreptslavitoarei credinte, adunandu-se in Niceea la sobor, au marturisit pe Hristos Dumnezeu, iar nu faptura; si deopotriva Tatalui pe Fiul si pe Sfantul Duh cinstindu-I, cu glas ca de tunet au grait:
Sfant, Sfant, Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Dumnezeule Parinte si Dumnezeule Fiule si Dumnezeule Duhule Sfinte, Unule adevaratul Dumnezeu, iar nu trei dumnezei;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Parinte nezidit si Fiule nezidi si Duhule Sfinte, Unule impreuna nezidit; iar nu trei indeosebi neziditi;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru: Parinte Cel ce ai nascut pe Fiul mai inainte de veci; Fiule, Cel ce Te-ai nascut fara de ani din Tatal; Duhule Sfinte, Care din veac purcezi de la Parintele, dar nu Te nasti;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru: Parinte, Care ne-ai chemat pe noi dintru nefiinta; Fiule, Cel ce ne-ai rascumparat pe noi cei cazuti prin Crucea Ta; Duhule Sfinte, Cel ce sfintesti si inviezi pe toti cu darul Tau;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit a intemeia in duhul, in sufletul si in trupul nostru cortul cel cu trei parti spre a Ta salasluire, si nu l-ai lasat pe el intru noi pana in sfarsit a se strica prin pacat;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai pus semnul fiintei Tale celei in trei Ipostase peste toate lucrurile Tale; in lumea aceasta vazuta si in cea nevazuta;
Sfant, Sfant, Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi, zidirea Ta cea cazuta, pentru numele Tau cel Sfant!
Condacul al 5-lea:
Treime cea fara de inceput si a toate facatoare, zidindu-ne pe noi dupa chipul si asemanarea Ta, ai poruncit noua a face cele placute inaintea Ta; iar noi ticalosii voia noastra cea rea iubind-o, fagaduintele Sfintei Taine a Botezului am lepadat si chipul Tau l-am intinat. Deci acum iarasi alergam la Tine si ne rugam: trimite noua darul Tau, scoate-ne pe noi din mana vrajmasilor celor vazuti si nevazuti, si ne mantuieste pe noi cu judecatile pe care le stii, ca in vecii vecilor sa cantam Tie: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Vazand intelegerea, care covarseste desavarsirile Tale si nespusele faceri de bine catre fiii cei saraci ai lui Adam, Dumnezeule cel in trei Ipostase, cel mort cu duhul se inviaza, cel intinat cu stiinta se curateste si cel pierdut se mantuieste; deci cu minte multumitoare, cu inima multumitoare si cu buze de multumire zidite de Tine, plecand genunchii graim:
Sfant, Sfant, Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai hotarat in sfatul Tau cel in trei Ipostase a zidi pe om, si in trupul lui cel luat din tarana, suflare de viata din gura Ta ai insuflat;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce in fata lui Adam cu chipul si asemanarea Ta, pe noi, pe toti ne-ai cinstit si bunatatile raiului mostenitori ne-ai facut;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce cu intelepciune ne-ai invatat pe noi mai presus decat toate cele vazute, si pe toata faptura cea de jos sub picioarele noastre ai supus-o;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ne-ai daruit noua pomul vietii spre hrana, si cu darul nemuririi ne-ai imbogatit;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce stramosii nostri, cei care au calcat porunca, nu i-ai parasit nici dupa greseala, ci intru nadejdea mantuirii in preajma Edenului i-ai salasluit;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ne-ai scos si pe noi din pantecele maicii noastre, si cu darul Evangheliei, dupa nastere, ne-ai sfintit;
Sfant, Sfant, Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi, zidirea Ta cea cazuta pentru numele Tau cel Sfant!
Condacul al 6-lea:
Propovaduitorul dreptatii si ravnitorul sfantul Tau nume, Ilie cel prealuminat, chemat fiind de inger, a stat pe Muntele Horeb; deci s-a facut mai intai vant mare si tare, risipind muntii, apoi s-a fac cutremur mare si foc arzator; ci nu in acestea Te-a vazut pe Tine. Iar dupa foc, glas de vant subtire, si acolo Te-a vazut; deci acoperindu-si fata, cu veselie si cu frica a grait: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Rasarit-ai Lumina cunostintei celei cu trei raze stralucitoare a dumnezeirii Tale la toata lumea; gonit-ai ratacirea cea idoleasca, Dumnezeul cel in trei Ipostase si Doamne; iar pe tot neamul omenesc din intunericul cel mare al paganatatii, in lumina cea minunata a Evangheliei l-ai adus, prin care noi cei luminati slavind atotputernica Ta pronie, graim:
Sfant, Sfant, Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai pierdut pana in sfarsit cu apele potopului toata faptura cea stricata prin pacat, si in fata lui Noe ai innoit tot nemul omenesc;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai despartit pe parintele credinciosilor Avraam din amestecarea limbilor, si din semintia lui ai intemeiat adevarata Biserica;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai scos pe poporul Tau din Egipt, l-ai hranit pe el cu mana in pustie si l-ai dus in pamantul in care curge lapte si miere;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai plinit cu Duhul Tau pe prooroci, si printr-insii in mijlocul lui Israel ai pazit credinta in Rascumparatorul cel fagaduit;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai pedepsit pe poporul Tau cel ce gresise, prin robia Babilonului, dupa sfarsitul careia, iarasi ai poruncit a se zidi Ierusalimul;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai aratat pe Macabei statornici pana la moarte in credinta si invataturile cele parintesti; iar pe biserica cea de sub Lege, ca pe o mireasa pana la venirea iubitului mire, ai pazit-o intreaga;
Sfant, Sfant, Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi, zidirea Ta cea cazuta, pentru numele Tau cel Sfant!
Condacul al 7-lea:
Vrand a arata marimea dragostei si a milostivirii Tale celei catre nemul omenesc cel cazut, cand s-a plinit vremea, ai trimis pe Cel Unul-Nascut Fiul Tau, Care, nascandu-Se din Fecioara, S-a supus Legii, pentru ca pe cei de sub Lege sa-i rascumpere; Care, petrecand pe pamant ca un Om si rascumparandu-ne pe noi prin crucea Sa, S-a inaltat la cer, de unde, implinind fagaduinta, a trimis noua pe Preasfantul Duh, ca sa cantam toti: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Minunata in adevar si noua minune ai aratat, Minunatule intru cele inalte Doamne, cand dupa trimiterea Preasfantului Duh peste alesii ucenici si apostoli, i-ai trimis pe ei la propovaduire in toata lumea, ca sa vesteasca numele cel mare al Preasfintei Treimi, si sa aduca toate neamurile la ascultarea credintei. Pentru aceasta, minunandu-ne de puterea si lucrarea cuvintelor lor, celor insuflate de Dumnezeu, cu bucurie graim:
Sfant, Sfant, Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai ales pe cele neputincioase, de neam slab si nebagate in seama ale lumii, ca sa rusineze pe cele tari, marite si intelepte;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai intarit nenumarate cete de mucenici, ca prin nenumarate chinuri si omoruri sa fie pecetluit adevarul Evangheliei si puterea darului lui Hristos;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce prin semnul Crucii ai plecat inima marelui Constantin cel intocmai cu apostolii, si prin acela ai pus sfarsit cumplitelor prigoniri asupra crestinilor;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai intarit Biserica, prin cele sapte soboare a toata lumea, ca si cu sapte stalpi, a purtatorilor de Dumnezeu parinti, si de invaluirile eretice nevatamate ai pazit-o;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai daruit invatatorilor celor de Dumnezeu inteleptiti si marilor nevoitori ai bunei cinstiri, ca unor prealuminate stele, pe taria Bisericii a straluci;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai povatuit si pe stapanitorul imparatiei romanilor Constantin, la lumina credintei celei adevarate, si prin acela ai izbavit toata lumea de inselaciunea multei necredinte;
Sfant, Sfant, Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi zidirea Ta cea cazuta, pentru numele Tau cel sfant;
Condacul al 8-lea:
Strain si minunat, la stejarul lui Mamvri, Te-a vazut Avraam pe Tine, Adevaratul Dumnezeu, adica trei barbati vazand, ca si catre unul a grait: Doamne, de am aflat har inaintea Ta, nu trece pe robul Tau. Deci Celor trei, Care i s-au aratat in trei fete: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, iar unuia Dumnezeu intr-o fiinta, pana la pamant s-a inchinat, graind: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Cu totul pretutindenea esti, si totdeauna purtator de grija pentru toata zidirea Ta, nu numai cu taria nemasuratei puterii Tale, ci si cu bogatia cea atotlucratoare; iar noua, precum a zis Fiul Tau, ca si perii capului toti sunt numarati la Tine, ca nici unul dintr-insii sa nu cada fara voia Ta. Pentru aceasta, nadajduind spre pronia Ta, cu indrazneala si cu dragoste graim:
Sfant, Sfant, Sfant, esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit ca tot neamul omenesc sa se imparta in semintii si neamuri, si fiecareia din ele i-ai randuit locul si timpul vietuirii;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru prin care imparatii imparatesc si cei puternici fac dreptate, si pazesti pe alesii Tai ca lumina ochiului;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, din Care izvoraste intelepciunea si intelegerea, toata taria si puterea, toata sanatatea si frumusetea;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce randuiesti razboaie, si iarasi le opresti pe ele; Cel ce incununezi cu biruinta arma ce poarta dreptate, iar pe cea nedreapta, chiar in mijlocul biruintelor, mai inainte o hotarasti spre sfaramare;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce faci semne pe cer si pe pamant, trimiti foc, boli si foamete asupra oamenilor, ca sa nu rataceasca ei pana in sfarsit din caile Tale cele drepte;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce inalti pe cei smeriti pe pamant si ii pui sa stea cu domnii poporului Tau; iar pe cei mandri ii nimicesti ca sa nu se afle locul lor;
Sfant, Sfant, Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi, zidirea Ta cea cazuta, pentru numele Tau cel Sfant!
Condacul al 9-lea:
Toata firea, sus si jos, neincetat Te slaveste pe Tine Facatorul cel preavesnic si Dumnezeu: in cei unii canta zi si noapte : Sfant, Sfant, Sfant, iar altii cununile lor le pun la picioarele Tale. Iar noi pe pamant impreuna cu toata faptura, ca cei impodobiti cu chipul slavei Tale celei de o fiinta, Tie ne rugam si de la Tine asteptam mare si bogata mila, cantand: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Filosofii cei mult-vorbitori, desi mult se ostenesc cu mintea a ispiti despre taina Preasfintei Treimi dar nu pot a intelege cum este un Dumnezeu de o fire. Si nenumaratele faceri de bine cele catre noi ale Fiecareia din cele trei dumnezeiesti Fete bine stiindu-le, cu credinta si cu multumire graim:
Sfant, Sfant, Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai randuit cu dreapta judecata Ta noua tuturor a ne intoarce in pamantul din care suntem luati, si in ziua invierii iarasi a ne scula;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce inainte ai hotarat soarelui, lunii si stelelor sa se intunece oarecand, iar pamantului si tuturor celor ce sunt pe el cu foc a se lamuri, pentru ca in locul lor sa se arate cer nou, in care petrece dreptatea;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai randuit ziua, in care vor sta inaintea Ta la judecata toate semintiile si neamurile, ca sa-si ia fiecare piata dupa faptele sale;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce vei zice dreptilor in ziua rasplatirii: veniti binecuvantatii Parintelui Meu de mosteniti imparatia care este gatita voua de la intemeierea lumii;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, de la Care pacatosii cei care nu s-au pocait cu frica atunci vor auzi: duceti-va de la mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai fagaduit ca Biserica Ta sa o pazesti neclintita pana la sfarsitul lumii, spre a nu fi ea biruita nici de portile iadului;
Sfant, Sfant, Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi, zidirea Ta cea cazuta, pentru numele Tau cel sfant!
Condacul al 10-lea:
Vrand sa mantuiesti lumea, Te-ai aratat la raul Iordanului, Preasfanta si Dumnezeiasca Treime: Tatal in glas din cer marturisind pe Fiul cel iubit; Fiul in chip omenesc primind Botezul de la rob; si Duhul Sfant pogorandu-Se in chip de porumbel peste Cel ce Se boteza. Deci intru numele lui Dumnezeu, insa in trei Fete: a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, ne-am invatat a lumina cu Botezul pe tot omul ce vine in lume, cantand: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Imparate preavesnice, Care rasari soarele peste cei buni si peste cei rai; Cel ce iubesti pe cei drepti si pe cei pacatosi miluiesti, spala necuratia noastra cea sufleteasca si trupeasca; binevoieste a face in noi lacasul Tau, desi nevrednici robi ai Tai suntem. Pierde gandurile cele necurate, sterge faptele cele necuviincioase, indreapta limba noastra spre a vorbi cele placute inaintea Ta, pentru ca, cu inima si cu buze curate, cu umilinta sa graim unele ca acestea:
Sfant, Sfant, Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, despre Care ceata Apostolilor invederat vorbeste si catre Care soborul proorocilor pururea priveste;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru pe care ceata mucenicilor cu dumnezeiasca cuviinta Il marturiseste si oastea preacuviosilor numele Tau cel Sfant Il slaveste.
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, pentru care multimea pustnicilor neincetat suspina, si de la Care nevointele pustnicesti se incununeaza;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Caruia ierarhii si pastorii Bisericii aduc cantare de multumire; iar invatatorii lumii spre a noastra mantuire spre noi teologhisesc;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, primeste rugaciunea cea pentru noi si mijlocirea tuturor sfintilor, iar mai ales a Preasfintei Fecioare, care isi intinde mainile sale catre Tine pentru noi;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, ingradeste-ne pe noi cu sfintii Tai ingeri si goneste de la noi duhurile cele rele de sub cer;
Sfant, Sfant, Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi, zidirea Ta cea cazuta, pentru numele Tau cel sfant!
Condacul al 11-lea:
Toata cantarea ce se aduce Tie nu poate a-Ti aduce multumirea cuvenita pentru toti si pentru toate, Dumnezeule cel slavit in Treime; caci nu se afla nici minte, care sa poata a se intinde cu cugetul catre multimea indurarilor Tale, cele asupra noastra; nici cuvant care cu vrednicie sa le povesteasca; insa pentru toate cele vazute de noi si care ni se dau noua, fie Tie, Preasfanta Treime, multumire de la noi, cinstea si slava pe care pe care Tu Insuti le stii ca ar fi vrednice si placute de slava Ta; deci noi inchinandu-ne Tie, cu smerenie si cu dragoste cantam: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Luminatorule cel in trei Sori, ca un datator de lumina Te-ai aratat, in fagaduintele Tale, noua celor ce suntem in intunericul necunostintei despre soarta noastra cea viitoare; cu multumire insa Te marturisim, ca macar de una din fericirile cele prevestite de Unul-Nascut Fiul Tau sa ne invrednicesti pe noi; pentru care acum cu umilinta si cu dragoste graim:
Sfant, Sfant, Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai gatit alesilor Tai bunatatile pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, pe Care toti cei curati cu inima Te vor vedea precum esti si Te vor cunoaste precum Tu Insuti ii cunosti pe ei;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, in Care toti cei flamanzi si insetati vor afla dreptate, pe satiul ce niciodata nu se imputineaza;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, de la Care facatorii de pace fii iubiti se vor chema, ca cei ce sunt urmatori Unuia-Nascut Fiului Tau, Cel ce pe toate le-a impacat;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, in care cei blanzi vor mosteni pamantul; iar cei saraci cu duhul se vor invrednici de imparatia cerului;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai fagaduit vesnica plata celor ce miluiesc si nesfarsita bucurie celor ce plang;
Sfant, Sfant, Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi, zidirea Ta cea cazuta, pentru numele Tau cel Sfant!
Condacul al 12-lea:
Preasfanta Treime, da-ne noua darul Tau cel atotputernic; primeste marturisirea pacatelor noastre inaintea slavei imparatiei Tale; cauta la suspinurile noastre, trimite-ne noua duhul umilintei si al indurarilor; pentru ca sa ne invrednicim, cu suflet si cu inima curata, fara de osanda a grai catre Tine pe pamant, precum graiesc ingerii in cer: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Cantand Pronia Ta cea iubitoare de oameni, Te slavim pe Tine toti, Treime fara de inceput; credem intr-Unul Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant; ca pe altul afara de Tine Dumnezeu nu stim, catre Tine cadem si Tie ne rugam, zicand:
Sfant, Sfant, Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, da-ne noua ajutor ca sa nu ne temem de nici un rau, spre apararea vietii noastre si spre a nu ne infricosa de nici un vrajmas;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce mantuiesti pe pacatosii cei ce se pocaiesc; deci mantuieste-ne si pe noi mult-pacatosii;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce inmultesti mila Ta tuturor, inmulteste-o si asupra noastra, si ne mantuieste pe noi, ca neputinciosi suntem;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, prelungeste-ne noua tuturor vremea vietii spre a ne pocai si nu ne osandi pe noi spre taiere ca pe smochinul cel neroditor;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, izbaveste-ne pe noi de ispitele ce ne impresoara: de lume, de trup si de diavol, si ne hraneste in credinta si dragostea cea catre Tine;
Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, invredniceste-ne pe noi a Te vedea fata catre fata si a intra in camara Ta cea luminoasa la nunta Mielului;
Sfant, Sfant, Sfant esti Doamne Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi, zidirea Ta cea cazuta, pentru numele Tau cel sfant!
Condacul al 13-lea:
O, Preasfanta, de viata facatoare nedespartita si a toate facatoare Treime: Parinte si Fiule si Duhule Sfinte, Unule, Adevaratul Dumnezeu si Facatorul nostru, primeste aceasta de acum multumire a noastra; trimite-ne noua darul si puterea din inaltimea Sfantului Tau locas, ca, toate poftele trupesti calcandu-le, sa vietuim intru toata buna cinstire si curatie pana la sfarsitul vietii noastre, pururea laudand preasfant numele Tau, si cantand: Aliluia!
(Acest condac se zice de trei ori.)
Dupa aceasta se zice iarasi Icosul intai si Condacul intai.
Rugaciune catre Dumnezeu Tatal
Atotputernice Stapane, intelepte si atotbunule Doamne, Nascatorule cel fara de inceput al Fiului celui dintr-o fiinta nascut, si Purcezator al Sfantului si Celui de viata facatorul Tau Duh, vesnic si pururea fiitor;Insuti pricinuitorule de purcedere, a Carui marire este nemarginita, slava nespusa si milostivire nemasurata; Cel ce ne-ai adus pe noi din nefiinta si ne-ai cinstit cu chipul Tau cel preascump; Care ne-ai daruit noua nevrednicilor nu numai a Te cunoaste pe Tine si a Te iubi, dar inca ce este mai scump, ca si Tata a Te numi pe Tine ne-ai invrednicit.
Multumim Tie, Dumnezeule al milostivirii si al indurarilor, Cel ce nu ne-ai lasat pe noi, ce am calcat porunca Ta, in mijlocul pacatului si in umbra mortii; ci ai binevoit a trimite pe pamant, pentru mantuirea noastra, pe Unul-Nascut Fiul Tau, prin Care si veacurile s-au facut, ca prin intruparea Lui si prin patimile Lui cele infricosatoare, de chinuirea diavolului si din stricaciunea mortii sa ne izbavim.
Multumim Tie, Dumnezeule al dragostei si al puterilor, ca dupa inaltarea la cer a Preascumpului nostru Mantuitor, ai trimis si pe Preasfantul Tau Duh peste alesii Lui ucenici si apostoli, pentru ca prin puterea propovaduirii lor celei de Dumnezeu insuflate pe toata lumea s-o lumineze cu lumina cea curata a Evangheliei Tale. Deci, Insuti, Iubitorule de oameni, Stapane, asculta acum rugaciunea cea smerita a nevrednicilor fiilor Tai, ca asa precum ne-ai zidit pe noi numai pentru bunatatea Ta si ne-ai rascumparat pe noi pentru indurarea Ta, asa ne si mantuieste pe noi pentru indurarea Ta, asa ne si mantuieste pe noi dupa milostivirea Ta cea neasemanata; fiindca din faptele noastre nici urma de pocainta nu avem, ci dreapta rasplatire si despartire de prealuminata fata Ta ne asteapta.
Ca, daca si pentru tot cuvantul in desert se va cere de la noi raspuns in ziua judecatii si a rasplatirii, pentru nenumaratele noastre faradelegi, cu care am gresit inaintea Ta, apoi, ce raspuns vom da noi, saracii, in ziua aceea?
Pentru aceasta alergam spre a Ta bunatate, care covarseste toata mintea si cuvantul, rugandu-ne Tie: gresit-am, curateste-ne pe noi, Doamne; nelegiuit-am, iarta-ne, Stapane, maniatu-Te-am, milostiveste-Te, indelung-Rabdatorule.
Si pazeste mai ales mintea, stiinta si inima noastra de rautatile lumii; izbaveste-ne pe noi si ne mantuieste de viforul cel mult invaluitor al patimilor si al caderilor in pacatele cele stiute si nestiute; ne indrepteaza pe noi la limanul cel lin al credintei, al dragostei si al nadejdii vietii celei vesnice.
Adu-Ti aminte, Doamne, de noi, intru mila Ta; daruieste-ne noua toate cererile cele spre mantuire, iar mai ales viata curata si fara de prihana; invredniceste-ne pe noi a Te iubi pe Tine, si a ne teme din toata inima noastra, si a face voia Ta cea sfanta; pentru rugaciunile Preacuratei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si ale tuturor sfintilor.
Ca bun si iubitor de oameni Dumnezeul nostru esti, si Tie slava si multumire si inchinaciune inaltam, impreuna cu Cel fara de inceput al Tau Fiu si cu Preasfantul si Bunul si de viata Facatorul Tau Duh; acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Rugaciune catre Dumnezeu Fiul
Unule-Nascut, Fiule si Cuvantul lui Dumnezeu, Cel ce pentru mantuirea noastra ai binevoit a Te intrupa si moarte a patimi; iar acum si cu preacuratul Tau Trup la cer de-a dreapta impreuna cu Tatal sezi, si toata lumea o carmuiesti, nu ne uita cu milostivirea Ta pe noi, cei ce suntem jos, care macar ca suntem cu totul intinati si nevrednici, insa intru Tine, Mantuitorule si Dumnezeul nostru, credem si pe alt mijlocitor si nadejde al mantuirii nu stim.
Deci, da-ne noua, Preabunule Rascumparatorule, ca totdeauna sa ne aducem aminte de cate chinuri ale sufletului si ale trupului Tau a fost trebuinta ca sa impaci dreptatea cea vesnica a parintelui Tau pentru pacatele noastre; si cum Te-ai pogorat de pe cruce pana la iad, cu preacurat sufletul Tau, ca sa ne izbavesti pe noi de puterea chinuirii iadului.
Iar aducandu-ne aminte de aceasta, sa ne pazim de pofte si de pacate, care au fost pricina de infricosatoare patimi si de moartea Ta; si sa iubim dreptatea si virtutea, care sunt mai placute Tie decat tot darul cel adus de noi.
Deci, ca Cel ispitit dupa toate, Preabunule, singur stii cat este de mare slabiciunea duhului si a trupului nostru si cat de puternic si viclean este vrajmasul nostru care umbla ca un leu, cautand pe cine sa inghita, pentru aceasta nu ne lipsi pe noi de ajutorul Tau atotputernic; ci fii de-a pururea cu noi, pazindu-ne si acoperindu-ne, povatuindu-ne si intarindu-ne, bucurand si veselind duhul nostru.
Iar noi alergand la sanul dragostei si a indurarii Tale, toata viata noastra cea vremelnica si vesnica Tie se o dam, Stapanului nostru, Rascumparatorului si Domnului; pe Care din adancul sufletului Il rugam, ca sa ne faci pe noi cu judecatile pe care le stii, fara de impiedicare a trece la calea aceasta intunecoasa a vietii pamantesti si a ajunge la camara cea dumnezeiasca a Ta, pe care ai fagaduit a o pregati tuturor celor ce cred in numele Tau si urmeaza dumnezeiestilor Tale invataturi.
Rugaciune catre Dumnezeu Duhul Sfant
Imparate ceresc, preabunule Mangaietorule, Duhule al adevarului, Cel ce din Tatal mai inainte de veci purcezi, si intru Fiul pururea Te odihnesti; nepartinitorule Izvor al darurilor celor dumnezeiesti, pe care le imparti precum voiesti; prin care si noi nemernicii ne-am sfintit si ne-am uns in ziua botezului nostru.
Cauta spre rugaciunea robilor Tai, vino la noi si Te salasluieste intru noi si curateste sufletele noastre, ca sa putem a ne face locas Preasfintei Treimi.
Asa, o Preabunule, nu Te scarbi de necuratia noastra nici de ranile pacatelor; ci le tamaduieste pe ele cu ungerea Ta cea atot-vindecatoare. Lumineaza mintea noastra, ca sa cunoastem desertaciunea lumii si a celor ce sunt in lume; inviaza stiinta noastra, ca neincetat sa vesteasca noua ceea ce se cuvine, a face si ce se cuvine a lepada; indeparteaza si innoieste inima ca sa nu izvorasca mai mult ziua si noaptea ganduri rele si pofte necuvioase.
Imblanzeste trupul si stinge cu insuflarea Ta cea datatoare de roua vapaia patimilor, prin care se intuneca in noi chipul cel prea-scump al lui Dumnezeu.
Iar duhul lenevirii, al mahnirii, al iubirii de stapanire si al grairii in desert, goneste-l de la noi; si ne da noua duhul dragostei si al rabdarii, duhul blandetii si al dreptatii, ca indreptand inimile cele slabite si genunchii, fara de lenevire sa calatorim pe calea sfintelor porunci; si asa, ferindu-ne de tot pacatul si implinind toata dreptatea, sa ne invrednicim a primi sfarsit crestinesc si nerusinat, si a intra in Ierusalimul cel ceresc; iar acolo a ne inchina Tie, impreuna cu Tatal si cu Fiul, cantand in vecii vecilor: Treime Sfanta, slava Tie!
Rugaciune catre Preasfanta Treime
Preasfanta Treime, Stapanire de o fiinta, pricinuitoare a tot binele; ce vom rasplati Tie pentru toate cate ne-ai dat noua, pacatosilor si nevrednicilor, pe care mai inainte de a ne naste noi in lume le-ai randuit, si pentru toate cele ce ne dai fiecaruia din noi in toate zilele si pentru cele ce ai gatit noua tuturor in veacul cel viitor?
Deci se cuvenea pentru atatea binefaceri si indurari, sa multumim Tie nu numai cu cuvintele, ci mai ales cu faptele, pazind si implinind poruncile Tale; iar noi cu patimile noastre si cu obiceiurile cele rele in nenumarate pacate si faradelegi ne-am aruncat.
Pentru aceasta, ca cei ce suntem intinati, nu numai ca nu indraznim a ne arata inaintea preasfmtei fetei Tale celei intreit stralucitoare, ci nici preasfant numele Tau a-l chema, de nu ai fi binevoit Insuti Tu spre a noastra mangaiere a ne vesti noua; ca pe cei drepti si curati iubesti, iar pe pacatosii care se pocaiesc ii mantuiesti si cu milostivire ii primesti.
Deci, cauta, o Dumnezeiasca Treime, din inaltarea sfintei slavei Tale asupra noastra, mult pacatosilor; si bunavointa noastra in loc de fapte bune o primeste, si ne da noua duhul pocaintei celei adevarate; ca, urand tot pacatul, intru cuviosie si dreptate pana la sfarsitul vietii noastre sa petrecem, facand voia Ta cea sfanta si slavind cu cuget curat si cu fapte bune preadulcele si preaincuviintat numele Tau. Amin.

Acatistul catre Prea Sfantul si de viata facatorul Duh, Dumnezeul nostru

(Aducator de multa intelepciune si luminarea mintii pentru invatatura si reusita la examene, spor in casa)
POVATUIRE:
Acest acatist al Prea Sfantului Duh a fost tradus in limba romana pentru prima data in anul 1997 si are o importanta deosebita pentru formarea personalitatii, pentru intelepciunea noastra, pentru luminarea mintii si reusita la examene. Observam la foarte multi copii sau chiar maturi ca nu pot tine minte nici cele mai elementare lucruri, nu pot invata, nu pot avea o coerenta in gandire si prin aceasta intampina foarte multe greutati in viata. Motivele pot fi si datorita firii reduse a insului, datorita pacatelor parintilor lui, dar pot fi si datorita lipsei prezentei Duhului Sfant in viata si fiinta sa. Aceasta lipsa a Duhului Sfant in viata si fiinta noastra este datorata lipsei noastre de impartasire cu tainele Bisericii. Tainele Bisericii si slujbele ce se fac de catre preot sunt posesoarele acelor energii ale Duhului Sfant. Sfantul Serafim de Sarov, la intrebarea lui Motovilov: “Care este sensul vietii omului pe pamant?”, acesta i-a raspuns: “Dobandirea Duhului Sfant”. Sfintii de aceia au devenit Sfinti, au intrat in perceptia reala a lucrurilor; deoarece au fost luminati de Duhul Sfant pe care il dobandisera. A dobandi Duhul Sfant in viata noastra inseamna a dobandi totul. Implinirea umanului inseamna aceasta dobandire a Duhului Sfant. Duhul Sfant este a Treia Persoana din Sfanta Treime. Biserica noastra ortodoxa invata ca Tatal este Creatorul, Fiul Iisus Hristos este Mantuitorul lumii si Duhul Sfant este Sfintitorul Lumii. Duhul Sfant purcede de la Tatal si se odihneste in Fiul. Prin Duhul Sfant ne vine toata intelepciunea si luminarea desavarsita a mintii noastre. Rugaciunea de invocare a Duhului Sfant, pe langa Acatistul ce urmeaza in continuare, este urmatoarea rugaciune: “Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului, care pretutindenea esti si pe toate le implinesti, Vistiernicul bunatatilor si Datatorule de viata vino si te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste Bunule, sufletele noastre.” Aceasta rugaciune trebuie sa o invatam pe de rost si sa o spunem din toata inima noastra cand ne apucam sa invatam, cand mergem la examene. Cand ne sculam dimineata, sa-l rugam pe Duhul Sfant sa ne lumineze pentru a nu gresi in ziua ce urmeaza. Foarte importanta este aceasta rugaciune sa o rostim incepand de la copii si elevi si pana la cei batrani. Toti avem nevoie de luminare in fiecare clipa a vietii. Daca suntem luminati de Duhul Sfant, nu gresim. Acest Acatist al Duhului Sfant poate fi citit in genunchi sau in picioare de catre oricine. Atunci cand avem examene si cand invatam pentru examen sa sacrificam in fiecare zi 15-20 minute pentru citirea acestui Acatist. Sa-l citim din toata inima noastra, sa imploram Duhul Sfant Mangaietorul sa vina si sa locuiasca in inima noastra. Pe langa cel care are examen, pot sa il citeasca si cei din familia lui si apropiatii lui. Este foarte recomandabil sa ne rugam pentru aproapele nostru care are nevoie de ajutor. Puterea si efectul rugaciunii sunt mai mari. Cel care are examene sa aiba pomelnice la cat mai multe manastiri si biserici unde se face slujba zilnica pentru a fi pomenit. Sa se spovedeasca inainte de inceperea examenelor pentru a fi dezlegat de preot si pentru a curati camara inimii, sa-i faca loc Duhului Sfant. Sfantul Duh vine numai acolo unde gaseste locul pregatit si curatit. Acatistul Duhului Sfant se citeste nu numai atunci cand avem nevoie de ajutorul lui numai temporar (la examene, invatatura), ci in tot timpul vietii noastre, deoarece luminarea inseamna desavarsire. Desavarsirea in lumea aceasta este un urcus continuu si infinit. Cand primim luminarea de la Duhul Sfant, primim noi puteri care la randul lor ne duc la infinitatea Dumnezeirii. Este dureros cand vezi un om inaintat in varsta ca nu este luminat, nu are intelepciune divina; acel om nu a cerut niciodata Duhul Sfant in viata sa-l lumineze. De aceea socotim o mare binecuvantare de la Dumnezeu traducerea acestui Acatist al Duhului Sfant in limba romana si speram sa lumineze cat mai multe inimi si minti ca sa aduca rod insusit si inmiit in Imparatia lui Dumnezeu.
Rugaciunile incepatoare:
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru Numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se Numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.
Condacele si Icoasele:
Condacul 1:
Veniti toti credinciosii sa preaslavim pogorarea Sfantului Duh. Cel Care din sanurile Tatalui a purces asupra Apostolilor, acoperind ca si cu niste ape pamantul de cunostinta lui Dumnezeu si invrednicind de harul cel de viata facator al invierii si de slava cea de sus pe cei ce alearga la El intru curatire, sfintind si indumnezeind pe cei ce striga: Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte si te salasluieste intru noi!
Icosul 1:
Ingerii cu fete luminoase in ceruri neincetat slavoslovesc pe Duhul cel Sfant, dupa cuviinta datorata Izvorului vietii si Luminii celei Nematerialnice. Dimpreuna cu ei Te preaslavim si noi, Duhule Necuprins cu mintea, pentru milele Tale cele ascunse, si cu smerenie ne rugam sa fim adapostiti sub adumbrirea Ta cea fericita:
Vino, Lumina Adevarata, Duhovniceasca bucurie;
Vino, Nor Purtator de roua si Negraita Frumusete;
Vino si primeste ca pe un miros de buna mireasma duhovniceasca lauda noastra;
Vino si da-ne noua sa ne impartasim de bucuria purcederii Tale;
Vino si inveseleste-ne cu imbelsugarea darurilor Tale;
Vino, Vesnicule Soare Neapropiat si intru noi Iti fa lacas;
Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte si Te salasluieste intru noi!
Condacul 2:
In chipul limbilor de foc, intru lumina si suflare de vant de bucurie facatoare, pogorandu-Se Duhul cel Sfant peste Apostoli si de vapaia lui fiind cuprinsi, chemat-au pescarii intreaga lume la biserica lui Hristos; necazuri si nevoi ranband cu bucurie pe pamant si pe ape, de morsile cele cumplite nu se spaimantau, in tot pamantul iesind vestirea cantarii lor, celei de Dumnezeu insuflate: Aliluia!
Icosul 2:
Potir de ploaie datator, izvorator de foc, care pe muntele Sionului ai purces asupra Apostolilor, Tie cantare iti aducem, pe Tine Te binecuvantam si iti multumim Tie, Dumnezeule, Duhule Sfinte:
Vino, Cela Ce Sfant esti Biserica si o pazesti pre Dansa:
Vino si da un suflet si o inima celor ce cred in Tine;
Vino si aprinde evlavia noastra cea rece si neroditoare;
Vino si risipeste negura necredintei si a rautatii, care se indeseste pe pamant;
Vino si calauzeste pe toti pe drumul vietii celei drepte;
Vino si ne povatuieste la tot adevarul;
Vino, Intelepciune neajunsa, si cu judecatile cele de Tine stiute, mantuieste-ma;
Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte si Te salasluieste intru noi!
Condacul 3:
O, Prea Adanca Taina! Dumnezeule, Duhule necuprins cu mintea, Care impreuna cu Tatal si cu Fiul toate le-ai zidit! Tu care ai impodobit cetele ingerilor de sus, intru lacasul luminii celei neapropiate. Tu ai chemat la fiinta, cu stralucirea slavei, cetele de foc ale luminatorilor ceresti. Unind Tu trupul si sufletul intr-o minunata alcatuire, zidita-i neamul omenesc; pentru aceasta toata suflarea Ta lauda si canta: Aliluia!
Icosul 3:
Alfa si Omega, Inceputurile si Sfarsiturile, Tu, Vesnicule Duh, cu necuprinsa putere a purtarii deasupra apelor si cu infricosata Ta imbratisare ai adus pe toti si pe toate la viata. Din suflarea Ta cea de viata facatoare a rasarit, din genunea cea fara de chip, frumusetea lumii celei intai zidite, pentru care iti strigam:
Vino la noi Prea inteleptule Ziditor al lumii;
Vino, Cela ce esti Mare in micuta floare, ca si in luminatorii cerului;
Vino, Felurime negraita si frumusete vesnica;
Vino si lumineaza intunecata netocmire a sufletului meu;
Vino si ne arata pe noi zidire noua in Hristos;
Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte si Te salasluieste in noi!
Condacul 4:
O, Duhule Prea Bun si Neajuns, din care izvoraste sfintenia! Tu ai invesmantat-o pe Prea Curata Fecioara Maria cu stralucire orbitoare si neapropiata a Dumnezeirii tale, facand-o Maica a lui Dumnezeu Cuvantul, Imparateasa a ingerilor, spre mantuirea oamenilor. Cu puterea cea mai presus de lume, Tu i-ai umbrit pe prooroci si apostoli, Tu i-ai purtat pana in al treilea cer, Tu le-ai ranit inimile cu frumusetea cea de sus, punand in graiul lor indemn inflacarat, cu care aducem pe oameni la Dumnezeu. Tu ii preschimbi pe cei pacatosi, iar ei, plini fiind de arzatoare bucurie, iti canta: Aliluia!
Icosul 4:
Prin Duhul Sfant totul viaza, si cu puterea Lui se va scula spre invierea cea de obste toata zidirea, in ceasul de pe urma al veacului acesta si cel dintai al veacului ce va sa vie. Ridica-ne atunci din groapa Prea bunule, Mangaietorule, nu spre osanda, ci spre a ne impartasi de fericire, intru Dumnezeiasca lumina, cu Sfintii toti, cu rudele si apropiatii nostri.
Vino dar, si de a sufletului moarte ne izbaveste;
Vino si, inainte de sfarsitul nostru, ne indestuiasca cu trupul si sangele Mantuitorului Hristos;
Vino si da-ne sa adormim in pace, cu cuget neintinat;
Vino si luminoasa fa scularea noastra din somnul mortii;
Vino si ne invredniceste ca sa privim cu bucurie la norii vesniciei;
Vino si fa-ne fii ai nestricaciunii;
Vino si lumineaza atunci ca un soare, trupurile noastre cele fara de moarte;
Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte si te salasluieste intru noi!
Condacul 5:
Auzind glasul Tau: “Daca cineva inseteaza, sa vina la mine si sa bea”, rugamu-te, Fiule al lui Dumnezeu, astampara-ne setea de viata duhovniceasca si da-ne apa vietii. Revarsa asupra-ne unda harului Duhului Sfant, Celui ce impreuna cu Tine are izvor in Tatal, ca sa nu mai insetam in veac, toti cei ce cantam cu umilinta: Aliluia!
Icosul 5:
Nestricaciosule si Neziditule, Vesnicule, Prea Induratule Duh, Aparatorule al celor drepti, Curatitorule al pacatosilor, slobozeste-ne de orice intinaciune, ca stralucirea luminii harului Tau sa nu se strice intru noi, cei care Iti cantam:
Vino, Prea Bunule si da-ne umilinta si izvoare de lacrimi;
Vino si ne invata sa ne inchinam tie in Duh si in adevar;
Vino, Prea Inaltule Adevar, si lamureste indoialile saracacioasei mele intelegeri;
Vino, Viata Neimbatranitoare, si ne primeste din stramtoarea veacului acesta pamantesc;
Vino, Lumina Vesnica, si se vor risipi toate nalucirile si spaimele;
Vino, Putere vesnic noua, improspatandu-i pe copii tai cei osteniti;
Vino, Nemarginita Bucurie, si uitate vor fi vremelnicele intristari;
Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte si Te salasluieste intru noi!
Condacul 6:
Salta, fiica a luminii, Sionule, Sfanta Maica! Impodobita, Marita Mireasa, cu cerurile deopotriva, stralucitoare Biserica soborniceasca a lui Hristos! Asupra-ti odihneste Duhul Cel prea Sfant, Care tamaduieste neputintele, implineste lipsurile, daruieste viata celor morti si ii aduce la viata vesnica pe toti cei ce cu cuviinta si cu dreptate striga: Aliluia!
Icosul 6:
“In lume necazuri veti avea”, a zis Mantuitorul. Unde vom afla alinare si cine ne va Mangaia? Tu, Duhule Mangaietor, Insuti dezleaga intristarea noastra! Mijloceste pentru noi cu suspinuri negraite si usureaza inimile celor care te roaga:
Vino, Dulce racoare a celor osteniti si impovarati;
Vino, Impreuna Graitorule cu cei intemnitati si Adapostul celor prigoniti;
Vino, si miluieste pe cei slabanogiti de saracie si de foamete;
Vino si tamaduieste patimile trupurilor si sufletelor noastre;
Vino si cerceteaza pe toti cei care inseteaza de lumina ta;
Vino si alina intristarea noastra cu nadejdea vesnicei bucurii;
Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte si Te salasluieste intru noi!
Condacul 7:
“Celui care huleste impotriva Duhului Sfant, nu i se va ierta aceasta nici in veacul acesta, nici in cel viitor”, a spus Domnul. Ascultand acest cuvant strain ne cutremuram, ca nu cumva sa fim judecati cu cei neascultatori si cu luptatorii impotriva lui Dumnezeu. Nu lasa, Duhule Sfinte, inima noastra sa plece spre cuvinte de viclesug. Intoarce din schisme, eresuri si necredinta pe toti cei rataciti, iar pe intai nascutii Bisericii Tale invredniceste-i sa cante in vecii vecilor: Aliluia!
Icosul 7:
Cand S-a indepartat Duhul Sfant de la Saul, atunci spaima si nelinistea l-au cuprins, iar intunericul deznadajduirii l-au coborat in cele mai de dedesubt; asa mi s-a intamplat si mie in ziua intristarii si impietririi cugetului meu, caci m-am indepartat de la lumina Ta; ci da-mi a Te chema necontenit, Ocrotirea sufletului meu pana ce lumina Ta ma va lumina pe mine, cel imputinat la suflet:
Vino dar, si nu ma lepada pentru cartirea si nerabdarea mea;
Vino si potoleste cumplita vijelie a tulburarii si aprinderii;
Vino si odihneste pe cei necajiti de stramtorile vietii;
Vino si imblanzeste inima in ziua impietririi si a maniei;
Vino si surpa urzelile, tulburarile si spaimele duhurilor intunericului;
Vino si da-ne cu suflarea Ta, inima zdrobita, ca prin rabdare sa mantuim sufletele noastre;
Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte si te salasluieste intru noi!
Condacul 8:
Mantuieste-ma, Cerescule Parinte!
Saraci suntem, neputinciosi si orbi, si goi duhovniceste!
Daruieste-ne aurul Tau, cel curatit in foc, cu vesmant alb acopera rusinea noastra, vindeca ochii nostri cu alifia Ta. Pogoara si in vasele cele necurate ale sufletelor noastre harul prea Sfantului Tau Duh, Cel de viata facator, invrednicindu-ne bucuriei celei de a doua nasteri pe toti cei ce cantam: Aliluia!
Icosul 8:
Ca turnul Babel se prabuseste fericirea pamanteasca. Jalnice sunt toate stradaniile omenesti. Bine imi este mie ca m-ai smerit, ca in pacate si in caderi mi-ai acoperit toata slabiciunea si nimicnicia. Fara de Tine nimic nu putem face, dar nadajduim ca ne vom mantui prin harul Tau, graind:
Vino dar, Unule Prea Inteleptule Ziditor al vietii;
Vino si lamureste-ne caile Tale cele neintelese;
Vino precum un fulger si lumineaza sfarsitul vietii pamantesti;
Vino si binecuvinteaza tot inceputul bun pe care il punem;
Vino si fii noua ajutator la fapte bune;
Vino si lumineaza mintea noastra in ceasul descumpanirii;
Vino si daruieste duh de pocainta, ca sa se risipeasca prin aceasta scarbele ce stau sa vina asupra lumii spre pedepsire;
Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte si Te salasluieste intru noi!
Condacul 9:
Atat a iubit Dumnezeu lumea, ca si pe Fiul Sau cel Unul Nascut L-a dat , Care S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara, si si-a intins pe Cruce mainile Sale de Ziditor al lumii, iar prin sangele Sau rascumparat-a din pacat si din moarte intreaga lume! Pentru aceea, toata zidirea asteptand libertatea maririi fiilor lui Dumnezeu, canta Tatalui Care a iubit, Fiului care a rascumparat si Duhului Care sfinteste: Aliluia!
Icosul 9:
Duhul Cel Facator de viata, Care S-a pogorat asupra lui Hristos la Iordan, in chip de porumbel a odihnit si asupra mea, cand ma aflam la scaldatoarea Sfantului Botez; s-a intunecat insa lucrarea bunatatii Sale din pricina greselilor mele. Pentru aceea, precum asteapta zorii drumetul ratacit noaptea in padure, asa si eu insetez de razele tale, Bunule, ca sa nu pier cu totul:
Vino dar, la cel Pecetluit cu numele Tau cel infricosat;
Vino dar si usureaza cugetul chinuit si parjolit fara crutare;
Vino si innoieste intru mine chipul Tau ce S-a intunecat;
Vino si risipeste nalucirile cele nascute din pacat;
Vino si ma invata sa impartasesc durerile cele straine;
Vino si pleaca-ma sa iubesc intreaga Ta zidire;
Vino si da-mi iarasi bucuria mantuirii Tale;
Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte si Te salasluieste intru noi!
Condacul 10:
Duhul Sfant naste a doua oara pe om spre viata vesnica. Duhul Sfant insufleteste pe mucenici, sfinteste preotii, incununeaza pe cei drepti, face din paine si vin Insusi Dumnezeiescul Trup si Sange. O, adancul bogatiei si intelepciunii lui Dumnezeu! Da-ne cununa darurilor Tale: Dragostea vesnica si atotiertatoare, care se intristeaza pentru vrajmasi si vrea ca toti sa fie mantuiti fiind prin ea, ca niste fii ai luminii si strigam: Aliluia!
Icosul 10:
Cine ne va desparti de dragostea lui Dumnezeu? Scarba, sau stramtoarea, sau prigoana, sau foamea, sau golatatea, sau nevoia, sau sabia? Daca ne vom lipsi chiar de toate cele de pe pamant, avem mostenire nepieritoare in ceruri: ci da-ne, Doamne, sa Te iubim nu cu cuvantul sau cu limba, ci cu fapta nemincinoasa si cu nevointa intregii vieti:
Vino, Atotputernicule Duh, si ne sporeste credinta atotbiruitoare;
Vino si ne da indrazneala in rugaciune;
Vino si incalzeste inimile, ca sa nu se raceasca dragostea noastra din pricina prea multor faradelegi;
Vino si da-ne sa nu cadem in vreme de prigoana si de batjocorire a credintei;
Vino si ne pazeste de ispite peste puteri si de sminteli;
Vino si inviaza inimile noastre prin inrourarea Ta;
Vino, tamaduieste-ne, sfinteste-ne si ne ridica, Bunule, cu harul Tau;
Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte si te salasluieste intru noi!
Condacul 11:
Acestea zice Domnul: “Varsa-voi Duhul Meu peste tot trupul, si fii si fiicele voastre vor prooroci, batranii vostri visuri vor visa, iar tinerii vostri vor vedea vedenii”. Duhule Prea Dorit, da-ne doar o faramitura de la masa fiilor celor alesi ai Mangaierilor Tale, celor care cu umilinta strigam: Aliluia!
Icosul 11:
Acolo unde ai rasarit, fie si doar pentru o clipa, in locul cel de taina al sufletului, stralucind ca un fulger, neuitata este frumusetea descoperirii Tale, prin care se preschimba, cu preschimbare dumnezeiasca si infricosata cuviinta, faptura cea din tina. Invredniceste-ne Bunule Mangaietor, inca din viata pamanteasca sa Te vedem cu inima curata, noi, cei care strigam:
Vino, Fulger Datator de lumina vesniciei;
Vino si lumineaza-ne cu stralucirea cea neinserata;
Vino, Vistiernicul smereniei si Veselia celor blanzi;
Vino, Apa Vie, racoreste-ne arsita patimilor;
Vino, ca departe de Tine nu aflam liniste si tihna;
Vino, ca impreuna cu Tine pretutindeni este Imparatia Cerurilor;
Vino si intipareste-ne in suflet chipul Tau cel ca de soare;
Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte si Te salasluieste intru noi!
Condacul 12:
Rau nesecat al harului, Cela Ce ierti pacatele, Duhule Sfinte! Primeste rugaciunea noastra pentru intreaga lume, pentru cei credinciosi si pentru cei necredinciosi fiii neascultarii; si pe toti aduna-i in Imparatia Sfintei Treimi, ca sa se rusineze de Tine si cel din urma vrajmas - moartea - iar lumea, renascuta din focul cel curatitor, sa cante cantarea cea noua a nemuririi: Aliluia!
Icosul 12:
Vad cu duhul cetatea lui Dumnezeu - Ierusalimul Ceresc - ca pe o mireasa impodobita, cu chip de soare, in sarbatoare. Aud saltarea dreptilor la Cina Domnului, aud glasurile ingerilor si pe prea luminatul nostru Domn intre alesii Sai, iar durerea, intristarea si suspinarea fug. Imparate Ceresc, Duhule Sfinte, invredniceste-ne prin inseptita cununa a darurilor Tale sa ne impartasim in Domnul de bucuria vesnica, noi, cei care strigam:
Vino, Bunule, si trezeste in noi setea de viata de dincolo de mormant;
Vino si aprinde in inimile noastre dorirea vietii veacului celui adevarat;
Vino si ne descopera bucuria Imparatiei celei ce va sa vina;
Vino si da-ne stralucirea ca zapada a curatiei;
Vino si umple-ne cu stralucirea Dumnezeirii;
Vino si ia-ne la nunta mielului;
Vino si ne invredniceste sa impartim in slava Ta cea vesnica;
Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte si Te salasluieste intru noi!
Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)
O, noian purtator de lumina al iubirii celei mantuitoare, Duhule Facator de viata! Incalzeste cu suflarea venirii Tale neamul omenesc cel inghetat intru faradelegi, grabeste pieirea raului cu nepatrunsele Tale judecati si ne descopera cum sa praznuim in vesnicie adevarul cel Dumnezeiesc, astfel ca sa fie Dumnezeu totul intru toate, si cele ceresti si cele pamantesti si cei izbaviti din iad, dimpreuna sa cante: Aliluia!
Apoi se zice iarasi Icosul 1:
Ingerii cu fete luminoase in ceruri neincetat slavoslovesc pe Duhul cel Sfant, dupa cuviinta datorata Izvorului vietii si Luminii celei Nematerialnice. Dimpreuna cu ei Te preaslavim si noi, Duhule Necuprins cu mintea, pentru milele Tale cele ascunse, si cu smerenie ne rugam sa fim adapostiti sub adumbrirea Ta cea fericita:
Vino, Lumina Adevarata, Duhovniceasca bucurie;
Vino, Nor Purtator de roua si Negraita Frumusete;
Vino si primeste ca pe un miros de buna mireasma duhovniceasca lauda noastra;
Vino si da-ne noua sa ne impartasim de bucuria purcederii Tale;
Vino si inveseleste-ne cu imbelsugarea darurilor Tale;
Vino, Vesnicule Soare Neapropiat si intru noi Iti fa lacas;
Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte si Te salasluieste intru noi!
si Condacul 1:
Veniti toti credinciosii sa preaslavim pogorarea Sfantului Duh. Cel Care din sanurile Tatalui a purces asupra Apostolilor, acoperind ca si cu niste ape pamantul de cunostinta lui Dumnezeu si invrednicind de harul cel de viata facator al invierii si de slava cea de sus pe cei ce alearga la El intru curatire, sfintind si indumnezeind pe cei ce striga: Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte si Te salasluieste intru noi!
Apoi se face otpustul.

Rugaciune pe Muntele Maslinilor la locul Inaltarii Domnului

Rugaciune pe Muntele Maslinilor la locul Inaltarii Domnului

“Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care Arhiereu al nostru Te-ai facut ca sa Te poti aduce pe Tine Insuti jertfa pentru rascumpararea noastra din blestemul legii si din robia pacatului, Cel care inaintea infricosatoarelor Tale patimi in rugaciunea Ta arhireasca ai cerut: “Parinte, voiesc ca, unde sunt Eu, sa fie impreuna cu Mine si aceia pe care Mi i-ai dat, ca sa vada slava Mea”, Cel care la patruzeci de zile de la Invierea Ta Te-ai inaltat la cer din acest loc, ajuta-ne ca, la vremea de Tine hotarata pentru fiecare, toti sa fim impreuna cu tine si sa ne bucuram de vederea slavei pe care Ti-a dat-o dintru inceput Tatal.
Dumnezeule, Mantuitorul nostru, Cel Care in timp ce Te inaltai de aici la cer ca sa sezi de-a dreapta Tatalui cu trupul Tau pe care L-ai indumnezeit, binecuvantand pe ucenicii intristati i-ai mangaiat trimitand peste ei fagaduinta Tatalui, ca cei ce vor sta in cetate vor fi imbracati cu putere de sus, imbraca-ne cu puterea harului  si pe noi, cei care Te asteptam stand in Biserica Ta, Ierusalimul cel de sus, pe care ni l-ai lasat noua, crestinilor, mai tare decat orice cetate din lumea aceasta, nebiruita nici de portile iadului.
Doamne Iisuse Hristoase, Mantuitorul nostru, Cel care despartindu-Te de ucenici i-ai facut partasi tainei ca Ti s-a dat toata puterea, in cer si pe pamant, pe noi cei care, ascultand cele ce ne-ai spus in ultima clipa ca trebuie sa propovaduim in numele Tau si altora in urma Ta, ne-am botezat in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, imputerniceste-ne sa pazim mai intai noi toate cate ne-ai poruncit noua, ca, prin pilda vietii, sa ii indemnam si pe altii a face asemenea.
Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Fiul Tatalui si Fiul-Omului, Cel care dupa desavarsirea celor necesare pentru mantuirea sufletelor tuturor oamenilor, ridicandu-Te la cerul din care Te-ai coborat ca sa faci aceasta, ne-ai asigurat ca nu ramanem singuri, fagaduind “Iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului”, fii si cu noi in toate clipele vietii noastre, ca sa nu se imputineze puterile noastre sufletesti in fata ispitelor si sa nu cunoastem deznadejdea.
Aducandu-ne aminte de cruce, de groapa, de Inviere, de Inaltarea Ta la cer, Te rugam, Mantuitorule, ajuta-ne ca pasirea noastra pe urmele Tale sa fie spre urmarea Ta si in duh, in toate, la bine si la rau, prin implinirea cuvintelor ce ni le-ai lasat prin Sfanta Evanghelia Ta si astfel sa nu venim goi si fara de roade cand ne vei chema la Tine, ci pe toate ale vietii noastre sa Ti le putem intoarce si sa le poti primi ca ale Tale dintru ale Tale. Amin”.
(in: Ierom. Grigorie Sandu, “Mantuitoarea frica de Dumnezeu“, Editura Christiana, Bucuresti, 2008)

Foto: Gardianul                                                      www.razboiintrucuvant.ro

Acatistul Înălţării Domnului

Rugaciunile incepatoare, apoi: Condacul 1: Ţie Domnului şi Împărat al cerului şi al pământului, ca unui biruitor al mortii îti aducem cântare de laudă, că după prealuminata Înviere din morţi cu slavă la ceruri Te-ai înălţat şi cu Preacinstit Trupul Tău ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, ca şi firea noastră cea căzută să o înalţi împreună cu Tine şi să ne slobozeşti de patimi din veşnica moarte. Noi, însă, prăznuind Dumnezeiasca Ta Înălţare, din sufIet, împreună cu ucenicii Tăi, cântăm: Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri. Icosul 1: Cetele Arhanghelilor şi ale îngerilor stând în faţa Ta, Împărate al tuturor, pe muntele Măslinilor, cu frică, Te-au văzut suindu-Te cu trupul la înălţimile cereşti şi proslăvind marea Ta iubire de oameni Ţi-au cântat: Iisuse, Impărate al slavei, înalţă-Te, la ceruri în strigăte şi în glas de trâmbită. Iisuse, Doamne al Puterilor, înalţă-Te pe Heruvimi şi zboară pe aripile vântului. Iisuse, Dumnezeule Preaveşnic, dă glasului Tău tărie şi putere, ca să cutremure tot pământul. Iisuse, Lumina Cea Preaînaltă, arată-Ţi puterea Ta pe nori, şi foc din FaţaTa să se aprindă. Iisuse, Răscumpărătorul făpturii, găteşte-Ţi în cer Scaunul Tău şi împărăţia Ta să fie fără de sfârşit. Iisuse, Făcătorul cerului şi al pământului, şezi de-a dreapta Tatălui, ca să fii Dumnezeul tuturor întru toate. Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri. Condacul 2: Văzându-Te Apostolii înviat din morţi, în timpul celor patruzeci de zile, când Te-ai arătat lor, Stăpâne Doamne, vorbindu-le despre tainele Împărăţiei lui Dumnezeu şi primind poruncă să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, până când se vor îmbrăca cu putere ce va veni de sus, petreceau împreuna într-un cuget, în rugăciune,cântându-Ţi cu o singură gură şi cu o singură inimă: Aliluia! Icosul 2: Înţelesul vederii de Dumnezeu dezlegându-l Iisuse, ai dus pe ucenicii Tăi afară spre Betania şi i-ai urcat pe muntele Măslinilor, începând să-i găteşti pentru taina marii Tale Înălţări la cer zicând: S-a apropiat, o, prietenii Mei, tipul înălţării; mergând, deci, învăţaţi toate neamurile cuvântul pe care l-aţi auzit de la Mine, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Aceştia gândind încă pământeşte, Te-au întrebat: Doamne oare, în acest timp vei aşeza din nou împaraţia lui Israel? Tu însă le-ai zis lor: nu este în puterea voastră să socotiţi vremurile şi anii căci acestea le-a luat Dumnezeu în puterea Sa. Iar noi pregătindu-ne de întâmpinarea cerescului Mire cântăm: Iisuse, Păstorul Cel Bun, nu Te despărţi niciodată de noi, ci să fii pururea cu noi. Iisuse, Învătătorul Cel Bun, trimite-ne nouă pe Duhul Sfânt Mângâietorul, ca să petreacă cu noi neschimbat. Iisuse, Luminătorul nostru, luminează sufletele noastre prin Înălţarea Ta la cer. Iisuse, Mântuitorul nostru, izbăveste-ne pe noi, prin mijlocirea Ta, de furtuni şi de întristare Iisuse, Povăţuitorul nostru, îndreptează-ne cu cuvântul gurii Tale spre a-Ţi sluji Ţie. Iisuse, Ajutătorul nostru, aminteşte-ne prin Duhul Tău Cel Sfânt făgăduinţele Tale. Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri. Condacul 3: Vrând să-i îmbraci pe Apostolii Tăi cu putere de sus, Iisuse, le-ai făgăduit pe muntele Măslinilor pe Duhul Sfânt Mângâietorul şi le-ai poruncit să fie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi chiar până la marginile pământului, zicând: veniţi şi intraţi prin porţile Mele, pregătiţi-Mi cale Mie şi oamenilor Mei, faceţi semne întru neamuri ca toţi credincioşii să cânte cu voi: Aliluia! Icosul 3: Având adânc de milostivire, Preadulce Iisuse, pe ucenicii Tăi şi pe femeile ce Te urmau şi, mai ales, pe Maica ce Te-a născut, i-ai umplut de bucurii nenumărate prin Înălţarea Ta la cer, când, deja despărţindu-Te de dânşii, Ţi-ai întins mâinile şi i-ai binecuvântat, zicând: Iată, eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacului, iar ei plini de frică fiind au proslăvit înălţarea Ta, zicând: Iisuse, Dătătorul milei, ai venit pe muntele Eleon, ca să mântuieşti neamul omenesc. Iisuse, Înveselitorul celor necăjiţi, ai vrut să mângâi pe prietenii ce erau impreună cu Tine. Iisuse Nădejdea celor deznădăjduiţi, prin binecuvântarea Ta la Înălţare de întristare ne-ai păzit pe noi. Iisuse, Limanul celor înviforaţi, prin înălţarea Ta ne-ai dăruit şi nouă cale la Tatăl ceresc. Iisuse, Mângâietorul Cel Bun, Tu ai făgăduit să ne trimiţi un alt Mângâielor de la Tatăl. lisuse, Marele Păstor, Tu ai binevoit ca turma Ta credincioasă să nu se risipească. Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri. Condacul 4: Furtună de gânduri îndoite având s-au umplut de lacrimi, când Te-au văzut pe Tine, Hristoase, purtat pe nori şi plângând au zis: Cum ne laşi, Stăpâne, acum, pe noi, robii Tăi, care Te-am iubit? Încotro Te duci, Cel ce ţii toate cu mâinile? Noi, însă am lăsat toate şi Ţi-am urmat, Ţie, Dumnezeule, bucurându-ne şi având nădejde că vom fi cu Tine în veci. Nu ne lăsa pe noi singuri, după cum ne-ai făgăduit şi nu Te despărţi de noi, Păstorul nostru Cel Bun, ci ne trimite nouă pe Preasfântul Tău Duh, care să ne înveţe, să ne lumineze şi să sfinţească sufletele noastre, ca să-Ţi cântăm cu mulţumire: Aliluia! Icosul 4: Auzind suspinurile ucenicilor Tăi, Stăpâne Doamne, care se întristaseră că Te-ai despărţit de dânşii, le-ai dat binecuvântare preadesăvârşită prietenilor Tăi, zicând: nu plângeţi, preaiubiţii Mei, vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc la Tatăl Meu. Căci dacă nu Mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă mă voi duce, Îl voi trimite vouă. Pentru voi M-am pogorât din cer şi pentru voi iarăşi Mă urc la cer, ca să vă gătesc vouă loc. Nu voi lăsa oile pe care l-am adunat şi nu voi uita pe cei ce i-am iubit. Iar ei, fiind mângâiaţi de aceste Dumnezeieşti cuvinte, Ţi-au cântat cu umilinţă: Iisuse, Preabunule, Cel ce în locul întristării şi al lacrimilor ne-ai dat bucurie, nu ne lipsi pe noi de veşnica veselie în Împărăţia Ta. Iisuse, Atotbunule, Cel ce ne-ai umplut de bucurie cu Înălţarea Ta, păzeşte sufletele noastre în drumeţia pământească. Iisuse, Cel ce ne-ai adunat precum cloşca puii săi, nu ne lăsa pe noi să rătăcim pe căile acestei vieţi. Iisuse,Cel ce ne-ai legat cu legătura dragostei la Cina cea de Taină, nu ne lăsa pe noi ca satana să ne împrăştie ca pe boabele de grâu. Iisuse, Cel ce pacea Ta ne-ai lăsat-o moştenire, păzeşte-ne să petrecem întru dragostea Ta. Iisuse, Cel ce ai gătit locaşuri multe în rai, găteşte-ne şi nouă loc în Locaşul Tău ceresc. Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri. Condacul 5: Un nor izvorâtor din Dumnezeu a luminat foarte Înălţarea Ta, Dătătorule de viaţă, Doamne, pe care l-au văzut ucenicii, când, despărţindu-Te de dânşii, i-ai binecuvântat şi, astfel, cu Slavă multă, purtat pe aripile Heruvimilor, ai săvârşit Înălţarea, care mai înainte era de nepătruns din pricina duhurilor răutăţii de sub ceruri şi a stăpânitorilor puterilor văzduhului. Acum însă, Tu, primit acolo, ca toată făptura văzută şi nevăzută să-Ţi cânte cântarea îngerească: Aliluia! Icosul 5: Văzând cetele Îngerilor Înălţarea Ta cu trupul la cer, Împărate al Făpturii, s-au spăimântat, zicând puterilor de sus: ridicaţi porţile veşnice, că vine Împăratul Slavei; deschideţi-vă, ceruri, şi voi, ceruri ale cerurilor, ca să primiţi pe Domnul puterilor şi vă închinaţi Lui, zicând: Iisuse, Cel ce eşti strălucirea Slavei Tatălui, luminează-ne pe noi cu lumina Feţei Tale. Iisuse, Cel ce eşti strălucirea minţilor cereşti, luminează-ne pe noi în ziua cea neînserată a împărăţiei Tale. Iisuse, Cel ce ai venit cu mare slavă, înalţă-ne şi pe noi cu mintea la ceruri. Iisuse, Cel Mare şi Lăudat în muntele Tău cel Sfânt, vesteşte adevărul Tău peste tot pământul. Iisuse, Cel ce ai mărit până la ceruri mila Ta, arată peste tot pământul slava Ta. Iisuse, Cel ce ai şezut pe ceruri cerurilor, în veci să fie cuvântul Tău în inimile noastre. Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri. Condacul 6: Propovăduitorii Slavei Dumnezeieşti, începătorii cetelor îngereşti, Tronurile, Heruvimii cei cu ochi mulţi şi Serafimii cei cu câte şase aripi, deschizând împreună toate înălţimile cereşti, Te-au întâmpinat pe Tine, Stăpâne al tuturor, şi văzând înălţarea Ta cu trupul, unii pe alţii cu mirare au întrebat: Cine este Acesta, care a venit în Edom, Drept şi Puternic în lupte? Cine este Acesta, care a venit din Vosor în trup? De ce este roşie îmbrăcămintea Lui? Pentru că a fost înmuiată în sângele, Celui ce a purtat coroană de spini. Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei, Mielul lui Dumnezeu, Care s-a jertfi şi a înviat pentru mântuirea lumii. Acum Acesta vine în trup, ca să stea de-a dreapta lui Dumnezeu. Acestuia acum să-I cântam: Aliluia! Icosul 6: Ai strălucit de slavă Dumnezeiască, Iisuse, când firea omenească s-a îmbrăcat întru aceasta, cu milostivire ai înălţat-o şi împreună cu Tatăl ai aşezat-o şi ai îndumnezeit-o. Iar cetele cereşti fără de trupuri, minunându-se, s-au spăimântat şi, cuprinse de frică şi de tulburare, au preaslăvit iubirea Ta de oameni. Împreună cu acestea şi noi, pământenii, slăvind coborârea şi Înălţarea Ta la ceruri, cea pentru noi, ne rugăm, zicând: Iisuse, fiind izvorul vieţii, prin Înălţarea Ta la cer ne-ai arătat nouă, celor de pe pământ, calea spre viaţa veşnică în Ierusalimul cel de Sus. Iisuse, fiind adânc de milostiviri, prin şederea de-a dreapta Tatălui, simţurile noastre cele trupeşti le-ai îndumnezeit. Iisuse, Cel ce ai luat pe umeri firea noastră cea pierdută, ia asupra Ta şi păcatele noastre cele grele. Iisuse, Cel ce Te-ai ridicat cu Trupul Tău la Tatăl, înalţă şi gândurile noastre ce sunt purtate către cele de jos. Iisuse, Cel ce de pe pământ Te-ai ridicat întru cele înalte şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl, dă-ne şi nouă să şedem de-a dreapta Ta cu cei ce se mântuiesc. Iisuse, Cel ce din Sion ai arătat strălucirea slavei Tale, învredniceşte-ne să fim părtaşi fericirii Tale veşnice. Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri. Condacul 7: Vrând să înalţi şi să proslăveşti firea omenească cea căzută prin Adam, ca un nou Adam, urcându-Te la înălţimile cereşti, ai pregătit Scaunul Tău în veacul veacului, – ai şezut de-a dreapta a lui Dumnezeu şi de sânurile Părinteşti nu Te-ai despărţit. Veniţi, dar, să ne închinăm lui Iisus Cel ce a sărăcit pentru noi şi s-a suit la ceruri, să-I dăm slavă Lui şi să-I cântăm din adâncul sufletului: Aliluia! Icosul 7: Curată trăire ne-ai descoperit, Doamne, când Te-ai înălţat cu trupul la cer, ca să înnoieşti lumea cea învechită cu mulţime de păcate, arătându-ne în chip vădit, precum glăsuieşte şi Dumnezeiescul Pavel, că locuirea noastră este în ceruri. Pentru aceasta să ne înstrăinăm din lumea cea deşartă, mintea la ceruri să o înălţăm şi să-ţi cântăm Ţie aşa: Iisuse, Cel ce cu Îngerii petreci în ceruri, cheamă-ne şi pe noi, să ne luptăm pentru locuinţa cerească. Iisuse, Cel ce în trup fiind, ai vieţuit cu oamenii, învaţă-ne să ne depărtăm de patimile lumeşti. Iisuse, Cel ce ai venit să cauti oaia cea rătăcită, numără-ne şi pe noi cu turma oilor Tale nerătăcite. Iisuse, Cel ce ai venit să împreunezi firile dezbinate, uneşte cele de pe pământ cu cele cereşti. Iisuse, Cel ce ai şezut pe nor uşor, în ceruri, învredniceşte-ne, ca lăsând cele pământeşti, să privim pururea la porţile cereşti. Iisuse, Cel ce şezi întru slavă, pe Tronul Dumnezeirii, dă-ne nouă, ca deschizând ochii, să pricepem din Lege minunile Tale. Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri. Condacul 8: Străină şi minunată este învierea Ta, străină şi înfricoşată este şi Înăţarea Ta, de pe muntele cel sfânt, Dătătorule de Viaţă, Hristoase şi neînţeleasă minţii este şederea Ta cu trupul de-a dreapta Tatălui, despre care David spunea cu duhul: “Zis-a Domnul, Domnului Meu, şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale”. Pentru aceasta toate puterile cereşti văzând suirea Ta la ceruri, cu adevărat s-au aşezat la picioarele Tale, cântând în limbi îngereşti cântarea: Aliluia! Icosul 8: Cu totul fiind întru cele de Sus, Preadulce Iisuse, când de voie, pentru noi Te-ai înălţat cu slavă la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl şi de cele de jos nicicum nu Te-ai despărţit, pentru că ai făgăduit să fii neîncetat în Biserică şi ai spus celor ce Te iubesc: “Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”. Această milostivă făgăduinţă pomenind-o şi păstrând-o totdeauna în inimă, îţi cântăm asa: Iisuse, Cel ce ai primit, după Înălţarea Ta, toată puterea în cer şi pe pământ, primeşte-ne şi pe noi întru veşnica Ta moştenire. Iisuse, Cel ce ai plinit bucuria ucenicilor Tăi prin făgăduinţa Sfântului Duh, umple sufletele noastre cu venirea harului Acestuia. Iisuse, Cel ce Te-ai plecat prin coborârea din ceruri, pleacă şi mândria noastră în faţa măreţiei slavei Tale. Iisuse, Cel ce ai preamărit toată făptura prin Înălţarea Ta, preamăreşte întru cele de sus şi sufletele noastre, ca să cânte cu Îngerii Sfinţenia Ta. Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce prin Cuvântul Tău ai întărit cerurile, întăreşte în inimile noastre cuvintele Tale ca să nu Îţi greşim Ţie. Iisuse, Fiul Tatălui, Cel ce ai arătat toată puterea Ta cu duhul gurii Tale, Înnoieşte Duhul cel drept înlăuntrul nostru ca să nu ne pângărim. Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri. Condacul 9: Toată firea omenească cea căzută şi stricată cu păcatele ai luat-o pe umerii Tăi, Stăpâne, Doamne, ai zidit-o din nou prin Tine şi, mai presus de orice început şi putere, ai ridicat-o astăzi şi ai dus-o la Dumnezeu şi Tatăl şi împreună cu Tine ai aşezat-o pe Tronul ceresc, pentru a o sfinţi, a o slăvi şi a o îndumnezei. Iar puterile netrupeşti, mirându-se, au zis: Cine este acest nărbat Preafrumos, care nu este Om, ci împreună Dumnezeu şi Om, căruia să-I cântăm acum: Aliluia! Icosul 9: Dumnezeieştii Tăi ucenici Mântuitorule, s-au mirat de slăvită Înălţrea Ta şi privind la cer, s-au întristat văzându-Te cum Te înalţi şi doi îngeri, îmbrăcaţi în haine albe, au stat lângă ei şi le-au zis, mângâindu-i: “Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus, care S-a înălţat de la noi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer”. Această vestire îngerească despre a doua Ta venire, Doamne, auzind-o ucenicii Tăi s-au bucurat foarte şi noi, împreună cu dânşii, Îţi cântăm cu bucurie aşa: Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi întru toată slava Ta, vino, degrabă, împreună cu sfinţii Tăi Îngeri. Iisuse, Cel ce vei veni iarăşi să faci dreapta judecată, vino cu slavă întru lumina celor sfinte ale Tale. Iisuse, Cel mare şi înfricoşător întru toate cele dimprejur, miluieşte şi apără cu blândeţe toate cele de pe pământ. Iisuse, Cel preaslăvit în Sfatul celor Sfinte ale Tale, Însuţi ne proslăveşte în Cereasca Ta Împărăţie. Iisuse, Cel ce ai străbătut cerurile cu Trupul, binevoieşte să treci şi sufletele noastre prin vămile văzduhului, ca să privim la Faşa Ta. Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat pe norii cerului, învredniceşte-ne să Te vedem, cu veselie şi cu îndrăzneală, în ziua cea de pe urmă întru slava Ta. Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri. Condacul 10: Vrând să mântuieşti pe ucenicii Tăi care erau împreună cu Tine, Hristoase, Mântuitorule, Te-ai ridicat la ceruri ca să le pregăteşti loc, pentru că În casa Tatălui Tău multe locaşuri sunt, precum Însuţi ai spus, mergând la patimă zicând: “Şi dacă mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu”. Pentru aceasta învredniceşte-ne Doamne, ca după moartea noastră să dobândim biserica nefăcută de mână omenească şi veşnică în ceruri, nu din din lemn sau din fân sau din trestie, care nu stă în faţa focului, ci din aur sau argint sau pietre preţioase, zidită pe temeiul Tău, unde Te vom slăvi şi Îti vom cânta: Aliluia! Icosul 10: Împărate Preaveşnic, Iisuse Hristoase, Cel ce Te-ai înălţat la ceruri cu Preacuratul Tău Trup şi pe noi, pe toţi, ne-ai chemat în Patria noastră cerească izbăveşte-ne pe noi de vicleniile lumeşti şi de patimile trupeşti şi ne dăruieşte încă în zilele vieţuirii noastre în trup să ne împărtăşim cu cuget curat de viaţa cerească şi totdeauna să primim în Taina Dumnezeieştii Euharistii hrana cea cerească şi din inimă curată şi cu duh drept să-Ţi cântam aşa: Iisuse, Marele Arhiereu al bunătăţilor ce vor să fie, prin Înălţarea Ta ai străbătut cerurile cu trupul şi nu ai intrat în biserică făcută de mâini omeneşti, ci chiar în cer, ca să ne aşezi pe noi în Faţa lui Dumnezeu. Iisuse, Făcătorul a toate, cort nefăcut de mână omenească ai înălţat şi ai intrat în Sfânta Sfintelor la Tatăl, cu sângele Tău, ca să ne găteşti nouă mântuire veşnică. Iisuse, Mielul Cel Nevinovat şi Dumnezeiesc, Tu singur Te-ai jertfit pentru păcatele lumii ca să ridici păcatele, celor mulţi, ridică la Tronul Dumnezeiesc şi jertfa pentru păcatele noastre. Iisuse, slujitorul Noului Legământ, Cel ce singur Te-ai înălţat la Tatăl ca să deschizi drum spre Cortul ceresc, primeşte şi suspinurile pentru necurăţia noastră. Iisuse, Preaiubitul nostru Mire, Cel ce ai gătit Cămară Luminoasă în ceruri, găteşte-ne acolo loc, celor ce Tie Unuia îţi slujim. Iisuse, Bunule Păstor, Cel ce ai gătit turmei Tale pajişte cerească în rai dăruieşte-ne cununi şi nouă, celor ce îţi slujim Ţie. Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri. Condacul 11: Cântare de umilinţă aduce Dumnezeieştii Tale înălţări, Cuvântule, Maica Preacurată, Ceea ce Te-a născut pe Tine. Căci Aceasta în timpul patimilor Tale, mai mult decât toţi, ca o Maică, a suferit pentru Tine; pentru aceasta, prin proslăvirea Trupului Tău, trebuia ca Dânsa să se îndulcească de multă bucurie, şi cu această mare bucurie a coborat cu Apostolii de pe muntele Eleonului şi întorcându-se toţi la Ierusalim, au intrat în foişor şi într-un mget stăruiau în rugăciune împreună cu femeile, aşteptând pogorârea Sfântului Duh, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu cu cântarea: Aliluia! Icosul 11: Lumină veşnică şi nestricată a strălucit la toată lumea de pe muntele Măslinilor, unde au stat preacuratele Tale picioare, Hristoase Mântuitorule, deoarece Te-ai înălţat cu slavă la ceruri cu Trupul, ai deschis porţile cereşti, închise prin căderea lui Adam, şi Însuţi fiind Calea, Adevărul şi Viaţa, ai deschis cale oricărui trup către locaşul Tatălui Tău Ceresc, aşa cum ai spus ucenicilor Tăi, zicând: “De acum veţi vedea cerurile deschise şi îngerii lui Dumnezeu urcându-se şi coborându-se peste Fiul Omului”. Pentru aceasta, cunoscând calea Ta, că nimeni nu ajunge la Tatăl decât numai prin Tine, îţi cântăm acestea: Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat la Tatăl pe nori de lumină, luminează sfeşnicul cel stins al sufletelor noastre. Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat la cele de sus întru luminile sfinţilor Tăi, aprinde în inimile noastre focul Tău cel de viaţă făcător. Iisuse, Cel ce ai strălucit, prin Înălţarea Ta întru cele de sus, mai mult decât soarele, încălzeşte cu căldura Duhului Tău răceala sufletelor noastre. lisuse, Cel ce cu Lumină din Lumina Dumnezeirii Tale ai strălucit luminii, luminează-ne cu lumina cuvintelor Tale pe noi cei ce dormim în noaptea păcatelor. Iisuse, Soarele Dreptăţii, Cel ce ai răsărit din Fecioară, dăruieşte-ne şi nouă în tot locul vestirea Ta Iisuse, Lumina cea Neînserată, care vei veni precum fulgerul de la răsărit, nu ne arde pe noi atunci cu focul mâniei Tale. Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri. Condacul 12: Har peste har ne-ai dăruit nouă, Preadulce Iisuse, spre desăvârşirea sfinţilor şi spre zidirea Sfintei Tale Biserici, deoarece Te-ai înălţat. la ceruri cu Preacuratul Tău Trup şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl. Tu acum Te-ai ridicat mai presus decât cerurile, ca să plineşti toate spre desăvârşirea sfinţilor şi zidirea Bisericii Tale, pentru aceasta ai prădat iadul şi Te-ai dăruit oamenilor ca să-i dobândeşti pe toţi întru unirea credinţei şi cunoaşterea Ta, a Fiului lui Dumnezeu, ca bărbat desăvârşit şi astfel primind mântuirea să-ţi cântăm cu mulţumire să-Ţi cântăm cu mulţumire: Aliluia! Icosul 12: Cântând Înălţarea cea de voie la ceruri, ne închinăm şederii Tale Stăpâne, de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui, slăvim împărăţia Ta în cer şi pe pământ şi credem cu Apostolii Tăi căci cu chipul cu care Te-ai ridicat la cer, cu acelaşi vei veni iarăşi pe nori cu slavă şi cu putere multă. Atunci nu ne ruşina pe noi cei ce credem întru Tine şi îţi cântăm: Iisuse, Cel ce împreună cu Tatăl şezi pe Tronul Dumnezeirii, învredniceşte-ne şi pe noi, cu ajutorul Tău să biruim lumea şi să stăm împreună cu Tine în împărătia Ta. Iisuse, Cel ce împreună cu Duhul Sfânt Mângâietorul eşti închinat, nu ne lipsi pe noi de Pogorârea Acestuia, întru slujirea Ta, după Înălţarea Ta. hsuse, Cel ce în ceruri eşti împreună cu Heruvimii şi Serafimii şi cu cetele Sfinţilor, dă-ne şi nouă celor ce ne rugăm Ţie, să Te simţim pe Tine. Iisuse, Cel ce ne-ai dăruit nouă Sfintele Tale Biserici, ajută-ne ca, prin şederea în Biserică, să credem că ne af1ăm în ceruri. Iisuse, Cel ce pe Preacurata Ta Maică, după înălţarea Ta, împreună cu Apostolii, ai lăsat-o să fie rugătoare pentru întreaga lume, nu ne lăsa pe noi fără mijlocirea Ei şi a Sfinţilor Tăi. Iisuse, Cel ce după Înălţarea Ta, ne-ai lăsat pe pământ Biserica, Mireasa Ta, până la sfârşitul veacului, nu ne lipsi pe noi, fiii Tăi, de binecuvantatele Tale daruri. Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri Condacul 13: O Preadulce şi Atotbunule Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer şi prin şederea de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui ai miluit şi îndumnezeit firea noastră cea căzută, caută din înălţimile cereşti la neputincioşii Tăi robi cei plecaţi spre pământ şi ne dăruieşte nouă putere să biruim toate ispitele ce vin de la trup, de la lume şi de la diavolul, ca să cugetăm la cele de sus, şi nu la cele pământeşti. Şi ne păzeşte de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, care se ridică împotriva noastră. Iar la sfârşitul vieţii pământeşti, înalţă sufletele noastre în locaşurile cereşti, unde, împreună cu toţi Sfinţii, să cântăm: Aliluia! (de trei ori). Apoi se zice Icosul 1şi Condacul 1 RUGĂCIUNE Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din înălţimile cereştI pentru a noastră mântuire şi hrănindu-ne cu bucurie duhovnicească în sfintele şi prealuminoasele zile ale învierii Tale şi, iarăşi, după săvârşirea slujirii Tale pământeşti, Te-ai înălţat cu slavă de la noi la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui! În această senină şi atotluminoasă zi a Dumnezeieştii Tale Înălţări la ceruri, pământul prăznuieşte şi saltă, cerul se bucură astăzi de Înălţarea Ziditorului făpturii, oamenii slavoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită şi căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată şi înălţată la ceruri. Îngerii se veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte şi tare în războaie? Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei? Învredniceşte-ne şi pe noi, neputincioşii, care gândim încă la cele pământesti şi săvârşim neîncetat cele plăcute trupului, să cugetăm la înfricoşătoarea Ta înălţare la cer, grijile cele trupeşti şi cele lumeşti să le lepădăm şi împreună cu Apostolii Tăi să privim acum la cer şi, cu toată inima şi cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălaşul nostru, iar aici pe pământ suntem doar străini şi călători, plecaţi din casa Părintească în ţara îndepărtată a păcatului. Pentru aceasta Te rugăm cu osârdie Doamne, ca prin preaslăvită înălţarea Ta, să însufleţeşti conştiinţa noastră, să ne scoţi din robia acestui trup şi a acestei lumi păcătoase şi să ne învredniceşti să cugetăm la cele înalte, nu la cele pământeşti; că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci Ţie, Domnului şi Dumnezeului nostru, să-Ţi slujim şi să lucrăm, până când dezlegându-ne de legăturile trupului şi trecând vămile văzduhului, să dobândim cereştile Tale locaşuri, unde stând de-a dreapta Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii şi cu toţi Sfinţii, vom proslăvi Preasfânt Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţa Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.